CE VA FACE TATĂL RĂMAS SINGUR CU ACEȘTI BANI … În a treia zi de Crăciun,în comuna Tăcuta se întâmpla o tragedie . Andreea și Cozmin, doi îngerași din satul Focșeasca, crezând în mirajul iernii și al Crăciunului, s-au dus pe un lac înghețat să patineze. Acolo ei urmau să fie prinț și prințesă, spiriduși ori elfi. Numai că apele i-au înghițit, transformând povestea într-un clișeu al realității crude: neatenția ucide! Frații vitregi ai celor doi îngeri au privit neputincioși cum cei doi se sting sub apă. Au dat fuga în sat să ceară ajutor, dar minunile s-au terminat. Pe Cozmin l-au găsit sub apă înecat, iar Andreea era înghețată sloi, cu ochii deschiși și mâinile sprijinite de gheață, parcă așteptând ca cineva să o salveze. La o astfel de știre, mai ales că cei doi proveneau dintr-o familie destrămată și necăjită,satul a sărit în ajutor . Fiecare a trimis bani familiei ca ajutor de înmormântare, parcă simțindu-se vinovați că nu au putut face nimic, de acolo de unde sunt (n.r. mulți oameni din Focșeasca sunt plecați la muncă în Occident) pentru micii lor consăteni).
S-au strâns o sumă uriașă, aproape 1,4 miliarde în bani vechi, adică vreo 28.000 de euro, iar acest lucru arată cât de uniți suntem noi românii în fața unei nenorociri. Cei doi au fost înmormântați, când pe ulițele satului copiii se pregăteau de urat. A fost o jale și o durere de nedescris. Oamenii de bine, de la prefect, până la primar, viceprimar și gospodari ai satului au făcut ca totul să fie făcut conform rânduielii și cei doi au fost conduși pe ultimul drum, ca pe un prinț și o prințesă, așa cum vroiau să fie când cel Necurat i-a atras spre acel lac. Tatăl lor, Costel, a rămas singur în casă, după ce, în trecut s-a bătut prin instanțe pentru acești copii să-i aducă acasă, de la o mamă care a plecat peste drum să-și trăiască o altă poveste de iubire. Acesta acum stă și se întreabă ce o să facă cu atâta bănet. De Bobotează l-am găsit acasă, trist, cu gândul la copiii săi plecați la Dumnezeu. Peste stradă, cei doi frați vitregi și încă unul pe drum trăiesc aceeași dramă, a sărăciei.
Ce va face Costel, tatăl copiilor înecați cu banii strânși de cei din sat
L-am întrebat pe Costel, tatăl celor doi îngerași plecați prea devreme de pe această lume ce va face cu banii strânși. Fiindcă sunt aproape 50.000 de lei strânși de la două magazine din comună (Focșeasca și Tăcuta) și de primărie, plus alți 42.000 la vecina celor doi copii și vreo 50.000 de lei, într-un cont pe numele tatălui, la Banca Cooperatistă Peneș Curcanu – Vaslui. Acesta cu privirea ațintită undeva departe ne-a spus că va ține rânduiala cu praznicele și că va face două monumente frumoase la cimitir. Apoi dacă o să-i mai rămână ceva o să repare casa în care stă, să aibă un adăpost pentru cei doi copiii vitregi pe care el și-i asumă ca fiind ai lui, deși mama e de altă opinie. “Trebuie să fac, de exemplu, cum se cheamă, prazincele și toată rânduiala cum se face normal și ce rămâne, la urma toată, vreau să fac un pic casa. (…)S-a luat în calcul, să fie făcute și două monumente funerare la cimitir”, a spus Costel. L-am mai întrebat pe acest dacă știa că Andreea și Cozmin urmau să se ducă la acel baraj. A răspuns că nici prin cap nu-i trecea: “Păi nu mi-am dat seama că dacă mi-ași da seama, nu-i lăsam nici să iasă din ogradă, dacă știam treaba asta (…) Nu știu dacă le plăcea să se tragă pe gheață. La asta nu am nicio explicație. Dacă aveam explicație, vă dați seama, că nu îi lăsam să ajungă acolo. Nici vara, când era de baie, nu-i lăsam la acel baraj”. Cu privire la ce ajutor le va da celorlalți copii ai soției, care pe unul îl recunoaște, cât și pe cel care trebuie să vină, Costel ne-a mai spus: “Nu m-am gândit la decizia asta, dar, ce poți să zic, mă voi sfătui cu oamenii din sat și cu vecina, cu domnul vice, domnul primar, cu toți cei care m-au ajutat din tot sufletul și o să văd ce fac”.
Costel le mulțumește oamenilor pentru ajutorul dar
Costel le mulțumește din suflet oamenilor care au sărit în ajutor. Dar ar fi preferat să trăiască în sărăcie alături de copiii săi și să întâmpine Noul An așa cum au făcut atunci când l-au așteptat pe Moș Crăciun. Trist, acesta a încercat să transmită un mesaj mai optimist celor care i-au sărit în ajutor, gândindu-se că așa-i politicos, însă pe dinăuntru durerea îl făcea țăndări sufletul: “Acelor oameni (n.r. cei care au donat bani) le doresc multă sănătate și tot ce își doresc ei să se îndeplinească, ca pentru mine nu-mi mai îmi doresc nimic. Multă bucurie, multă fericire și un An Nou. Le mulțumesc din tot sufletul că m-au ajutat și le promit că voi ține rânduiala și voi face copiilor tot ceia ce se face pentru sufletele plecate”. În final, cu lacrimi pe obraz, Costel ne-a răspuns la o întrebare retorică pe care i-am pus-o: “Nu există ce aș face, nu există vorbă, cuvinte să pot spune ce aș dau eu (n.r. ca să dea timpul înapoi). Aș da, dar nu am ce să dau, că nu există asemenea posibilitate”.