PARTEA A DOUA A UNUI INTERVIU SPECIAL… În editia de ieri am prezentat un cuplu de americani din New Jersey care, de curând, au descoperit Vasluiul si sunt fascinati de judetul nostru. Sotia este originarã din Bucuresti si a emigrat acum 30 de ani în SUA, iar sotul, Keith Andrew Massey, este american get-beget, e profesor de Limba Latinã la un liceu public din statul New Jersey si este preot paroh la Biserica „Înaltarea Sfintei Cruci” din Hackettstown. În editia de ieri, a apãrut interviul Adrianei Toma, profesor si ea. Astãzi vom continua cu câteva sfaturi pe care Adriana le dã celor care vor sã trãiascã visul american, dar vom publica mai jos si interviul cu Keith Andrew Massey, pe care ar trebui sã-l facem ambasador al judetului nostru în SUA. Acesta spune despre Vaslui cã chiar dacã este considerat cel mai sãrac judet din România, nu este deloc asa. Bogatia lui stã în oameni, o resursã umanã valoroasã ca nicãieri în lume. Iatã ce spune acesta si despre potentialul zonei: „Este o zonã cu potential urias – cu o naturã binecuvântatã, terenuri fertile, vii minunate si o culturã a muncii si a credintei transmise din generatie în generatie. Oamenii de aici au stiut mereu sã se descurce, sã rãmânã demni si sã-si pãstreze sufletul curat, chiar si atunci când viata a fost grea”. Dacã turistii proveniti dintr-un stat ca New Jersey, care are un GDP pe 2025 estimat la aproximativ 850 de miliarde de dolari, pot vedea un mare potential turistic pentru zona Vasluiului, unde Ministerul Economiei, Antreprenoriatului si Turismului ar putea transforma ulitele neasfaltate într-o atractie si promova un turism rural autentic si virgin cum în putine locuri din lumea modernã mai existã, poate situatia economicã a judetului Vaslui ar fi cu mult mai bunã! O promovare de nisã pentru turistii din marile metropole ale vestului, care simt nevoia deconectãrii de la tot ce însemna tehnologie si stresul societãtii moderne si a reconectarii cu viata simplã si natura încã în starea ei purã, în cazul Vasluiului, cu tot ce are de oferit, de la trasee turistice la activitãti gospodãrești, gastronomie, terapie ocupationalã si spiritualitate, îmbinatã în acelasi timp cu programe speciale de educatie a potentialilor agricultori si viitori întreprinzãtori, care îsi doresc sã învete cum se poate îmbina agricultura cu turismul de calitate, ar putea stimula economia si turismul judetului Vaslui! Ministerul Economiei, Antreprenoriatului si Turismului ar putea desfãsura aceste campanii si cu sprijinul unor organizatii non guvernamentale, dar și cu sprijinul practic educațional al unor specialisti vocaționali care au ani de experientã în domeniu în alte tãri.
Paula Balgoci
Reporter: Ce schimb pentru a fi tentat te reîntorci?
Adriana Toma: Mi-ar plãcea sã se îmbunãtãteascã calitatea alimentelor, în special a produselor de origine animalã – de exemplu, este aproape imposibil sã gãsesti carne ecologicã/bio în supermarketuri. De asemenea, mi-as dori ca angajatii din institutiile publice sã-și lase problemele personale acasã si la serviciu sã fie amabili, respectuosi si dispusi sã ajute, fãrã atitudini care îi resping sau descurajeazã pe cetãteni.
te cel mai mult din Rom nia, acolo în SUA?
Cel mai mult îmi lipseste faptul cã nu pot sã-mi vãd rudele si prietenii atât de des pe cât mi-as dori. Pânã acum am reusit sã ajung în România doar o datã pe an, însã, dupã ce pãrintele Andrei se va pensiona, sperãm sã putem cãlãtori de mai multe ori pe an. De asemenea, ne lipseste atmosfera duhovniceascã din România- posibilitatea de a merge în pelerinaje la mãnãstiri si biserici oricând simti nevoia, nu doar o datã pe an. Pentru noi, Basilica Travel (n.r. agentia de turism a Patriarhiei Române) este un adevãrat model de agentie de pelerinaje.”
Rep.: Ce sfaturi ave i pentru rom nii care vor s nStatele Unite ale Americii?
Le-as spune sã se pregãteascã bine, nu doar material, ci si sufleteste. Viata în Statele Unite poate fi frumoasã si plinã de oportunitãti, dar începutul este adesea dificil. Este important sã înteleagã cã adaptarea cere rãbdare, muncã si modestie. Nimic nu vine peste noapte. Sã nu plece cu asteptãri nerealiste, ci cu dorinta sincerã de a învãta, de a se integra si de a respecta regulile locului. În acelasi timp, sã nu-si piardã credinta, limba si valorile românesti, acestea devin sprijin si identitate atunci când esti departe de casã. Oriunde ar merge, sã rãmânã oameni buni, harnici si cu suflet curat, calitãti care îi vor face respectati si apreciati, oriunde în lume.
Cine este sotul Adrianei Toma, un americanul get-beget, Keith Andrew Massey cunoscut rintele Andrei
Adriana a trecut de la Armata Românã la cariera didacticã si de preoteasã. Sotul acesteia este un american get-beget, doctor în studii arabice si ebraice vechi, profesor de Limba latinã si preot ortodox, cãlãtor pe tãrâmurile vasluiene si bun cunoscãtor al vinurilor de calitate. Haideti sã vedem ce spune acesta despre România si nu numai
Rep.: De cî i ani veni
Keith Andrew Massey : Vin în România din anul 2004, de când m-am cãsãtorit cu Adriana. Cãsãtoria civilã am fãcut-o în Madison, Wisconsin, iar dupã, în vacanta de iarnã, am mers în România, unde am avut cununia religioasã la Mãnãstirea Plumbuita din Bucuresti. Nu voi uita niciodatã acea zi minunatã. Era începutul lunii ianuarie, dar vremea era ca de primãvarã, seninã si luminoasã, ca o binecuvântare. Tot în 2004 am început sã studiez Limba românã si, de atunci, am îndrãgit-o profund. Pot spune cã o vorbesc destul de bine, iar de multe ori românii cred cã sunt un român care vorbeste cu accent american si nu invers. Fiind profesor de Limba latinã, am stiut cum sã abordez studiul Limbii române, pe care o consider cea mai frumoasã si totodatã cea mai complexã dintre limbile romanice. Este singura care pãstreazã sistemul de cazuri si genul neutru, trãsãturi care o fac unicã. Sunt pasionat de învãtarea limbilor strãine. Am un doctorat in limba arabã si ebraicã veche, am învãtat singur spaniola, pe care o vorbesc destul de bine, iar de-a lungul anilor am studiat si continui sã studiez italiana, franceza, germana, norvegiana (familia mea, din partea mamei, are origini norvegiene) si limba rusã, pe care o folosesc în slujirea mea, fiind preot într-o bisericã ortodoxã.”
Rep.: Ce v-a impresionat cel mai mult în România?
De fiecare datã când revin în România, mã impresioneazã oamenii – bunãtatea, ospitalitatea si felul sincer în care te primesc, chiar si atunci când nu te cunosc. În sufletul românesc existã o cãldurã umanã rarã, o simplitate frumoasã care nu s-a pierdut, oricât s-ar fi schimbat lumea. Mã emotioneazã mereu si credinta vie a oamenilor – bisericile pline, pelerinajele, felul în care românii se roagã cu inimã curatã si îsi trãiesc sãrbãtorile cu bucurie si recunostintã. Pe lângã toate acestea, nu pot sã nu mentionez mâncarea traditionalã româneascã, care cucereste orice strãin: sarmalele, mititeii cu mujdei si mãmãliga aburindã sunt adevãrate simboluri ale ospitalitãtii românesti. Au gustul meselor în familie si al sãrbãtorilor care adunã oamenii împreunã. În plus, frumusetea naturii din România rãmâne unicã: dealurile verzi, satele traditionale, mirosul de pâine coaptã si sunetul clopotelor de bisericã într-o dimineatã de duminicã. Toate aceste lucruri – oamenii, credinta, natura si bucatele simple, dar pline de suflet – fac din România o tarã de neuitat, care trãieste adânc în inimile celor care i-au cãlcat pragul mãcar o singurã datã.
Rep.Ce schimb ri v-ar pl n Romania?
Mi-ar plãcea sã vãd în România mai mult respect si grijã fatã de oameni – de la tonul vorbelor pânã la modul în care ne tratãm unii pe altii în institutii, scoli si spitale. Mi-as dori ca munca sã fie apreciatã si rãsplãtitã corect, ca tinerii sã aibã motive sã rãmânã în România si sã creadã cã pot construi un viitor acolo unde s-au nãscut. As vrea sã se îmbunãtãteascã si calitatea alimentelor, sã existe mai mult acces la produse naturale, ecologice, iar agricultura româneascã – atât de bogatã si promitãtoare – sã fie sustinutãcu adevãrat. În esentã, mi-ar plãcea sã vãd o Românie mai blândã, mai curatã si mai stabilã, unde oamenii se respectã între ei si simt cã fac parte dintr-o comunitate care creste împreunã, nu se destramã.
Keith Andrew Massey ar putea fi oricând un ambasador pe cinste al judetului nostru. Iatã ce spune acesta despre Vaslui si vasluieni
Rep.: Ce mesaj ave i pentru vasluieni?
Mesajul meu pentru vasluieni este unul de respect si încurajare. Desi judetul este adesea etichetat pe nedrept ca fiind „cel mai sãrac”, eu cred cã adevãrata bogãtie a Vasluiului nu stã în bani, ci în oameni, traditie si pãmântul roditor. Este o zonã cu potential urias – cu o naturã binecuvântatã, terenuri fertile, vii minunate si o culturã a muncii si a credintei transmisã din generatie în generatie. Oamenii de aici au stiut mereu sã se descurce, sã rãmânã demni si sã-si pãstreze sufletul curat, chiar si atunci când viata a fost grea. Le-as spune vasluienilor sã creadã mai mult în ei, sã-si pretuiascã locul, traditiile si roadele muncii lor. Vinurile, produsele si ospitalitatea lor sunt ambasadori ai Moldovei si ai României întregi. Vasluiul nu este un judet „sãrac” – este o inimã bogatã a Moldovei, care meritã sã fie cunoscutã si respectatã pentru tot ceea ce dãruieste: pãmânt, oameni si credintã.
Rep.: Cu ce stat american a i compara Vasluiul?
Vasluiul ar fi, în context american, o combinatie între Mississippi, ca economie si reputatie, si Kentucky, ca peisaj si culturã localã.
Rep.: Ce calitate au americanii care lipse te complet la români?
Cred cã o calitate pe care americanii o au din plin, iar românilor le lipseste uneori, este respectul pentru reguli si consecventa în aplicarea lor. În America, oamenii au o culturã puternicã a ordinii: dacã o regulã existã, ea se respectã, indiferent de statut, vârstã sau context. Aceasta oferã stabilitate, predictibilitate si încredere între oameni. De asemenea, americanii au o mentalitate pozitivã si un fel de optimism pragmatic: nu se plâng usor, ci cautã solutii. Dacã ceva nu merge, ei se întreabã „Ce pot face eu ca sã schimb asta ?”, nu „Cine e de vinã?”. Românii, în schimb, au alte daruri – cãldura, umorul, spiritul de supravietuire si solidaritatea – dar, din pãcate, uneori pierd din vedere importanta disciplinei si a continuitãtii în lucrurile mici de zi cu zi. Pe scurt, as spune cã americanii exceleazã în organizare, iar românii în inimã – si poate cea mai frumoasã cale ar fi sã învãtãm unii de la altii.
Rep.: Cum este v nia în SUA?
Imaginea României în Statele Unite s-a îmbunãtãtit considerabil în ultimii ani. Dacã în trecut multi americani stiau foarte putin despre România, acum lucrurile s-au schimbat si datoritã românilor bine pregãtiti care muncesc aici, în domenii diverse, de la educatie si medicinã pânã la IT si inginerie. România este privitã ca o tarã frumoasã, cu oameni inteligenti, harnici si ospitalieri, dar si ca un loc cu istorie, traditii si culturã autenticã. Tot mai multi americani descoperã România prin turism, prin vinurile românesti, prin gastronomie si prin contactul direct cu românii stabiliti în SUA. Desigur, mai existã si stereotipuri sau neîntelegeri, dar ele se estompeazã pe mãsurã ce imaginea românilor este reprezentatã de români seriosi, educati si implicati, care devin adevãrati ambasadori ai valorilor românesti. Din perspectiva mea, România este vãzutã cu respect si curiozitate, iar cei care o cunosc cu adevãrat o privesc cu admiratie si dragoste sincerã.
Credinta românilor este de nezdruncinat si este trãitã într-un mod mai traditional
Cu ani în urm fi fost sigur nii au poate o credin i greu de cuantificat, mai puternic t americanii. Ca preot cum vede n ziua de ast
Cu ani în urmã, poate cã românii pãreau sã aibã o credintã mai vizibilã, pentru cã viata religioasã era o parte fireascã din viata de zi cu zi, oamenii mergeau la bisericã, se închinau în fata icoanelor din casele lor si trãiau sãrbãtorile cu multã emotie. Astãzi, însã, credinta nu mai este neapãrat o chestiune de loc, ci de profunzime personalã. În America, am întâlnit crestini (inclusiv americani) cu o trãire sincerã si discretã, dar foarte puternicã, iar în rândul românilor din diaspora am vãzut o dorintã reînnoitã de a pãstra vie credinta, ca legãturã cu identitatea lor. As spune cã, în România, credinta se trãieste mai traditional, comunitar, iar în America mai personal, interiorizat. Diferentele sunt de formã, nu de esentã, important este sã rãmânem ancorati în Hristos, oriunde ne-am afla. Ceea ce conteazã nu este cât de vizibilã este credinta noastrã, ci cât de adâncã este si cum se reflectã în faptele noastre de zi cu zi.
Rep.: Crede ionalismul cre tin (Christian nationalism) este de bun augur?
Cred cã iubirea de neam si credinta crestinã pot si trebuie sã coexiste, dar nationalismul crestin, în sensul în care credinta devine un instrument politic sau de separare, nu este de bun augur. A fi crestin înseamnã, înainte de toate, sã îl iubesti pe aproapele tãu, indiferent de nationalitate. Asadar, dacã prin „nationalism crestin” se întelege respectul pentru traditie, limbã, culturã si valorile morale ale poporului tãu, atunci este un lucru frumos si demn. Dar, dacã devine o ideologie exclusivistã care împarte lumea intre „noi” si „ceilalti”, atunci se îndepãrteazã de mesajul Evangheliei. Credinta nu trebuie folositã pentru a justifica superioritatea unei natiuni, ci pentru a aduce unitate, pace si întelegere între oameni. În esentã, un crestin adevãrat îsi iubeste tara, dar îl pune pe Dumnezeu mai presus de orice apartenentã nationalã.
Keith Andrew Massey este un cunoscãtor de vinuri. Apreciazã vinurile românesti si e fascinat cã în judetul nostru avem cele mai calitative vinuri
Rep.: De ce aprecia i vinurile rom ti, iar acum i pe cele din zona noastrã
Apreciez vinurile românesti pentru cã ele poartã în ele gustul pãmântului românesc – un amestec de traditie, soare, si grijã pentru detaliu. Fiecare regiune are o personalitate aparte, iar vinurile din zona Vasluiului m-au surprins plãcut prin finete, echilibru si autenticitate. Este o zonã cu soluri fertile si climã blândã, care oferã vinurilor o aromã curatã si o noblete naturalã. În plus, în ultimii ani, am observat cã producãtorii din aceastã regiune pun un accent tot mai mare pe calitate, nu doar pe cantitate, iar rezultatele se simt in fiecare pahar. Pentru mine, un vin românesc bun nu este doar o bãuturã, ci o întoarcere la rãdãcini – la ospitalitatea, simplitatea si bucuria de a împãrti ceva bun cu ceilalti.
Rep.: Ce face un vin bun din punctul d-voastr de vedere?
Pentru mine, un vin bun nu înseamnã doar gustul sau aroma, ci armonia dintre toate elementele, culoare, miros, savoare si senzatia pe care o lasã dupã fiecare înghititurã. Un vin bun este acela care are echilibru, nu e nici prea puternic, nici prea timid, ci îti oferã o plãcere constantã, elegantã. În plus, trebuie sã aibã autenticitate – sã simti cã provine dintr-un loc anume, cã poartã amprenta solului, a climei si a oamenilor care l-au fãcut cu pasiune si, mai presus de toate, un vin bun este acela care creeazã o stare: de liniste, de bucurie, de comuniune. Un vin bun nu se bea oricum, se bea cu oameni dragi, într-un moment care meritã gustat cu toatã fiinta.
Cum sunt vinurile rom ti comparativ cu cele produse
Vinurile românesti au un caracter autentic si o notã de traditie care le face unice. Ele sunt mai expresive, mai calde si mai personale, pentru cã provin dintr-o culturã în care vinul este legat de sãrbãtoare, familie si bucuria de a fi împreunã. Se simte în ele sufletul locului – pãmântul, soarele si grija omului care lucreazã via. În schimb, vinurile americane, în special cele din California, sunt mai standardizate, mai curate ca proces tehnologic, dar uneori mai „comerciale” ca personalitate. Au o consistentã excelentã si o calitate previzibilã, însã rareori au acel „gust de acasã”, acea emotie pe care o regãsesti într-un vin românesc bun. As spune cã vinul românesc e ca o poveste spusã de un om, cu cãldurã si suflet, iar vinul american e ca o carte bine editatã – perfect structuratã, dar uneori fãrã vibratia inimii.
Rep.: Care este vinul d-voastr
Îmi plac în mod special Feteasca Neagrã si Cabernet Sauvignon. Feteasca Neagrã are pentru mine un farmec aparte, e un vin cu personalitate, cald, cu aromã de prune uscate si o notã usor condimentatã, care parcã poartã gustul pãmântului românesc. Iar Cabernet Sauvignon îmi place pentru echilibrul si eleganta lui, un vin profund, dar rafinat, care se potriveste perfect unei cine linistite si unei conversatii frumoase.