Vasluiul a dat un parlamentar britanic

0

Harold Soref este un nume necunoscut pentru vasluieni și români, dar foarte popular pentru istoricii contemporani, în special pentru cei preocupați de evoluția partidelor politice din Marea Britanie. Originar din Vaslui, evreul român a avut o viață extrem de aventuroasă: spion în Al Doilea Război Mondial de partea britanică – dar, culmea!, – cu evidente înclinații fasciste, istoric și scriitor de piese de teatru, a devenit conservator și apoi membru al Parlamentului britanic. A supraviețuit unei tentative de asasinat organizată de IRA (Armata Republicană Irlandeză) și a trebuit să coboare un zid înalt de șase metri pentru a scăpa cu viața din mâinile studenților englezi comuniști. Fiind un neobișnuit evreu cu înclinații fasciste, istoricii români din regimul comunist l-au ascuns publicului, iar cei actuali nu-l menționează pentru că nu ar prezenta importanță pentru orientarea de azi a României și mai ales pentru că… nu ar da bine la imagine.

Loading...

Paul Soref, tatăl viitorului parlamentar britanic, a fost un evreu român născut la Vaslui la jumătatea secolului al XIX-lea. Tot ce se știe despre el este că aducea mărfuri mărunte de la Galați spre a le vinde în Vaslui și că familia sa era originară de undeva din nordul Africii, făcând probabil parte din ramura evreilor denumiți „Mizrahi”, numeroși pe teritoriul de azi al Marocului.
La începutul secolului XX, Paul Soref pleacă în Marea Britanie, unde o cunoaște pe Zelma Goodman, evreică, mama lui Harold Benjamin Soref. Cum avea comerțul în sânge, Paul Soref cunoaște, în scurt timp, un succes imens în afacerile londoneze.
Fiul său, Harold, se naște în 1916 și este educat la Colegiul „St. Paul” din Hammersmith, Londra. De tânăr dovedește calități sportive și intelectuale de apreciat, acestea aducându-i mai târziu un loc în celebrul corp de infanterie Royal Scots, apoi, pe toata durata celui de-Al Doilea Război Mondial, în Intellicence Corps, diviziile de spionaj și contraspionaj britanice.
Ironie a sorții, deși era evreu pur sânge, Harold a manifestat încă de tânăr convingeri fasciste, dar acestea au fost privite cu indulgență și neîncredere de către autorități, mai ales datorită succesului familiei în afaceri. Astfel, fiind încă adolescent, Harold Soref s-a înrolat în British Union of Fascists BUF (Uniunea Fasciștilor Britanici), aici desfășurând o intensă activitate antisemită. Un eveniment care a confirmat convingerile sale radical- naționaliste s-a petrecut în 1934, când a fost desemnat ca purtător al flăcării olimpice a raliului Juniorilor Ligii Imperiale Britanice, un eveniment al BUF, moment în care a strigat publicului prezent lozinci antisemite.

Perioada africană: convertirea la conservatorism

În 1937, dovedind un interes crescut pentru afacerile coloniale și dispunând de banii tatălui său, ajunge să fie numit în delegația londoneză a Conferinței Britanicilor de Pretudindeni ținută în Rodezia de Sud, actualul Zimbabwe, pe atunci colonie britanică. Guvernul Imperiului Britanic ar fi dorit crearea unei Federații de Apărare Britanică, un organism comercial de apărare a intereselor imperiului în fața celorlalte puteri coloniale. În Zimbabwe, Harol arată pentru prima oară înclinații politice conservatoare, devenind fondatorul Consiliului Commonwelth Conservator și membru al Societăților Anglo-Rhodeziene și Anglo-Zanzibar, ambele cu o tentă politică conservatoare.
Izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial îl aduce pe Soref înapoi în Marea Britanie, devenind , așa cum am mai spus, soldat în corpurile de armată Royal Corps și Intellicence Corps. Probabil, pe lângă banii săi, a contat și faptul că Harold Soref era un admirator exclusiv al fascismului lui Benito Mussolini, dictatorul italian, și nu al nazismului propagat de Adolf Hitler.

Un Corneliu Vadim Tudor britanic, un personaj de roman de aventuri

După război, devenit membru al Partidului Conservator, Soref este propus candidat din partea acestei formașiuni politice pentru un loc în Camera Comunelor din Parlamentul Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, dar pierde în alegerile din 1951 și 1955. Cunoaște succesul politic abia în 1970, când câștigă un loc în camera innferioară a parlamentului britanic. Va fi reprezentantuil zonei Ormskirk, Lancashire, până în 1974, când pierde alegerile.
În tot acest timp, Harold Soref, nu-și uită convingerile antisemite și publică articole controversate și tendențiose pe tema istoriei evreilor în diferite publicații. El însuși fiul unui emigrant, a fost un fervent opozant al imigranției negrilor în Regatul Unit și un anticomunist convins. În 1972, aflându-se în conducerea Monday Club, important grup de presiune conservator, cere oprirea imigrației în Marea Britanie. În același an, face acuzații împotriva IRA care, în opinia sa, ar fi plănuit un atac militar major asupra țării. De altfel, IRA nu îl va uita și va plănui un asasinat împotriva sa, în 1974. Acțiunea nu va reuși pentru că teroriștii… l-au confundat cu altcineva, confuzie fatală pentru persoana respectivă, împușcată mortal în fata casei lui Soref din Chelsea.
În 1974 a fost invitat să ofere un discurs la Universitatea din Oxford, dar studenții de extremă stânga au încercat să-l omoare pe scările universității. Harold Soref a reușit să fugă și să coboare un zid de șase metri pentru a ajunge la mașina personală parcată în spatele universității.
A atacat vehement politicieni din Camera Comunelor, atât laburiști, cât și conservatori, susținând, în multe discursuri, că Marea Britanie ar trebui să-și închidă granițele. În ziua de astăzi, probabil ar fi fost un fervent susținător al Brexitului. Harold Soref, evreul al cărui tată a plecat din Vaslui, a murit în 1993 la vârsta de 77 de ani.

(Surse: Copping, Robert – The Monday Club: Crisis and After, Daily Telegraph – anul 1993, Dicționarul Anglo-Evreu)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.