În Moldova a existat credinţa, că Rusaliile ar fi fost şapte surori neprihănite şi care, conform credinţei populare schilodesc oamenii, le iau minţile, le fură copii şi dezlănţuie în timpul cel mai cald al anului vânturi, vârtejuri neaşteptate aducând felurite daune grave. Se crede că Rusaliile au putere numai până la cântatul cocoşilor.
Această sărbătoare apărută în păgânism şi îmbogăţită cu multe tradiţii populare, suprapusă ulterior peste sărbătoarea creştină de după sărbătorile pascale a Pogorârii Sfântului Duh, evocă evenimentul biblic, care a avut loc la 50 de zile după Învierea Domnului, când s-a pogorât, în chip de „limbi ca de foc” Sfântul Duh a treia persoană a Sfintei Treimi.
În Duminica Pogorârii Sfântului Duh, sărbătoare legată de abundenţa vegetală flăcăii aduceau din păduri nuiele, crengi şi frunze nuc sau de tei, duse la biserică, sfinţite şi puse la icoane întreaga gospodărie fiind împodobită cu acestea simbolizând limbile de foc au pogorât asupra Apostolilor şi astfel ei s-au umplut de Duh Sfânt.
În ziua a opta de la Duminica Mare după ce a luat sfârşit Săptămâna Rusaliilor, când pleacă Rusaliile dintre oameni atunci este sărbătoarea propriu-zisă cea adevărată a Rusaliilor, când se scot toate ramurile cu frunze din casă şi sunt aruncate pe o apă curgătoare împreună cu rostirea cuvintelor: „să se ducă cu ele şi toate relele din casă” crezându-se, că odată cu Rusaliile vor părăsi casa şi toate duhurile necurate dar şi în speranţa că va ploua şi vor fi roade multe pe câmpuri.
Pe parcursul secolelor poporul a inventat şi felurite moduri de îmbunare dar şi de luptă împotriva Rusaliilor. Acţiunile acestea, au devenit cu timpul ritualice: interdicţia muncilor importante atât pe câmp, cât şi în gospodărie, culesul plantelor medicinale, căci se considera că acestea după Rusalii îşi pierd calităţile vindecătoare. Oamenii superstiţioşi şi astăzi sunt siguri că Rusaliile fug de pelin, usturoi, de aceea poartă pelin, leuştean, usturoi la brâu, pun în case, ca să fie casa şi gospodăria ferită de Rusalii. Fetele şi băieţii care se întâlneau în această zi se băteau cu pelin, sărbătoarea Rusaliilor fiind numită şi a pelinului. Tot acum, pelinul se punea în toate băuturile, cu excepţia apei.
Pe vremuri, mai ales copiii şi săracii aşteptau cu mare nerăbdare sărbătorile Moşilor, care precedau invariabil marile sărbători. Moşii cădeau în zilele de sâmbătă, această zi fiind considerată a morţilor cea dinaintea Duminicii Mari, cum mai era numită Duminica Rusaliilor, în sâmbăta numită şi a Moşilor sau Moşii de Rusalii, Moşii de Vară sau Moşii cei Mari.
La Moşii de Vară, gospodinele merg la morminte pentru a le curăţa, dau de pomană în străchini fructe coapte, plăcinte, caş, mămăligă, zeamă sau borş de pasăre, purcel sau miel, scrob (omletă), nelipsind pâinea, colacii, covrigii şi lumânările iar ca băutură, femeile umpleau ulcelele pentru pomană cu lapte, vin, bere sau mied, toartele vaselor fiind împodobite cu trandafiri sau busuioc.
La Moşii de vară până nu dădeau mai întâi de pomană, nu se mănâncă nimic, crezând că acum se împărtăşesc morţii cu Sfintele Taine. Gospodinele se mai duceau cu Moşi pe la vecini şi pe la neamuri, obişnuind să aprindă lumânarea la intrarea în casă. Moşii duşi erau întorşi, gospodinele nevenind niciodată acasă cu mâna goală. De multe ori, împărţirea Moşilor era continuată şi în Duminica Mare.
Dan Horgan
Sursa: https://www.monitoruldevaslui.ro/2025/06/izvor-de-apa-vie-traditii-de-rusalii-pogorarea-sf-duh-2/