Vineri, 25 Aprilie 2025
Vineri, 25 aprilie 2025, de Sărbătoarea Izvorul Tămăduirii, Părintele Episcop Ignatie a săvârșit Sfânta Liturghie la Mănăstirea Bujoreni, Protopopiatul Bârlad, cu prilejul hramului sfântului așezământ.
Din soborul slujitorilor au făcut parte și părintele consilier eparhial Ciprian Tacu, părintele exarh Zaharia Curteanu, părintele protopop Andrei Mereuță și părintele stareț Euharist Micu.
Răspunsurile liturgice au fost date de grupul psaltic „Sfânta Mare Muceniță Chiriachi”.
În cuvântul de învățătură adresat celor prezenți, Ierarhul Hușilor a explicat motivele pentru care Biserica a statornicit ca Maica Domnului să fie cinstită în mod aparte în Săptămâna Luminată:
«Bucură-te, izvorule al bucuriei celei neîncetate! Bucură-te, șuvoi al frumuseții celei negrăite!» (Stih din Icosul Slujbei Utreniei Sărbătorii Izvorului Tămăduirii)
Săptămâna dintre Duminica Paștilor și Duminica Tomii poartă, din punct de vedere liturgic, numele de „Săptămâna luminată” – o săptămână plină de har, de multă binecuvântare și de foarte multă bucurie, toate acestea având drept cauză Sărbătoarea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos.
În vinerea din Săptămâna luminată, Biserica a rânduit să o cinstim în mod deosebit pe Maica Domnului, cea care, datorită curăției și frumuseții sufletului ei și datorită disponibilității ei, L-a adus în lumea pământenilor, prin întrupare, pe Fiul lui Dumnezeu, ca Om.
Templul despre care s-a vorbit în Evanghelia de astăzi este templul trupului lui Hristos, pe care l-a luat din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.
Sunt trei motive pentru care Biserica a rânduit să fie sărbătorită în mod aparte Maica Domnului, în acest răstimp binecuvântat, luminat de Sărbătoarea Paștilor.
Unul dintre aceste aceste motive este de natură teologică, pe care deja l-am enunțat – faptul că trupul lui Hristos Cel Înviat, Cel Care a biruit moartea, a fost primit de Acesta din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Este cel mai frumos dar pe care Tatăl Ceresc ni l-a făcut nouă, prin Preasfânta Fecioară Maria.
Întrupându-Se ca Om, Fiul lui Dumnezeu a adus întregii omeniri lumină, binecuvântare și cunoaștere a vieții dumnezeiești. A adus Însăși Iubirea ființială, ipostatică, în această lume.
Celelalte două motive sunt desprinse din tradiția Bisericii noastre. În sinaxarul din Duminica Paștilor ni se spune, fiind invocat textul scripturistic din Evanghelia de la Matei, capitolul 28, versetul 1, că cea care a primit prima vestea învierii Mântuitorului a fost Maica Domnului: „la mormântul Domnului Hristos era Maria Magdalena și celalaltă Marie”.
Accentul pe care îl pun sfinții evangheliști pe faptul că prima care s-a întâlnit cu Domnul Hristos a fost Maria Magdalena este darorat faptului ca nu cumva cineva să considere că ceea ce ar fi relatat Maica Domnului despre propriul ei Fiu are o notă de subiectivism – că a înviat și că mormântul este gol, plin de lumină, iar un înger a vestit că Hristos nu mai este printre cei morți și nu trebuie căutat în mormânt, pentru că El a înviat.
Această temă este preluată și de unul dintre părinții isihaști ai secolului al XIV-lea, Sfântul Grigorie Palama care, și el, într-o omilie, subliniază bucuria pe care a avut-o în mod aparte Maica Domnului, de a-L vedea prima pe Iisus Cel Înviat, de a primi prima vestea învierii lui Iisus. Acest lucru era și firesc, pentru că nimeni de la picioarele Crucii, din Vinerea Mare, nu a trăit atât de intens și dramatic răstignirea lui Hristos, așa cum a trăi-o Maica Domnului, cu inima ei de mamă față de propriul ei Fiu, pe Care Îl vedea batjocorit, disprețuit, calomniat și ironizat de către cei care L-au răstignit.
Al treilea motiv, desprins din slujba Utreniei de astăzi, este tocmai stihul pe care l-am pus drept motto al cuvântului de învățătură – Maica Domnului este izvorul bucuriei și șuvoi de frumusețe negrăită.
Prin Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, prin acest eveniment fundamental din istoria umanității, noi, oamenii, am primit bucurie și multă frumusețe. Bucuria ne-a fost furată atunci când primul om a primit drept răsplată moartea, în urma încălcării poruncii lui Dumnezeu; iar moartea înseamnă multă tristețe și suferință, și este un vrăjmaș în fața căruia cu toții capitulăm.
Doar sfinții și cei care au o viață duhovnicească profundă se bucură de moarte, pentru că acest conținut al ei a fost schimbat de Hristos Cel Înviat. Însă pentru noi toți, cei care nu am ajuns încă la măsura sfințeniei, moartea inspiră frică și foarte multă tristețe. Fiind biruită moartea de către Hristos, a fost dată la o parte din conținutul acesteia și tristețea, aducându-ne bucurie, prin faptul că moartea nu mai este punctul terminus al existenței noastre, ci după ea vine o realitate mult mai profundă decât cea pe care o trăim acum.
Prin Înviere am primit și frumusețea pierdută în urma păcatului . Ori de câte ori noi păcătuim, de fapt decidem să nu mai fim oameni frumoși. Oamenii șmecheri și vicleni sunt oameni urâți la suflet, oameni care se schimonosesc, primind păcatul în viața lor. Pocăința, starea de părere de rău, decizia și lupta de a renunța la păcat sunt cele care îi redau omului frumusețea. Pocăința, spovedania, împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos sunt cele care ne refac oameni frumoși.
Părintele Episcop Ignatie a arătat că Maica Domnului poate fi, pentru noi, cea mai autentică sursă de bucurie și de frumusețe a sufletului:
Dintre toți oamenii, Maica Domnului este cea care a trăit în mod plenar bucuria că Hristos a înviat . Sufletul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, lăudat așa de minunat de Părinții Bisericii noastre în omiliile lor, era de o frumusețe negrăită.
Ar trebui să fim cu toții oameni ai bucuriei și ai frumuseții sufletului . Nu reușim, suntem neputincioși și slabi, dar Dumnezeu vede unde noi ne mai poticnim și ne ajută. Însă, în momentul în care noi, prin propria noastră voință, decidem să recidivăm în rău și să ne statornicim în el, atunci este expresia libertății noastre, iar Dumnezeu nu mai intervine, pentru că El respectă libertatea omului. Dacă noi vrem să fim urâți, dacă vrem să ne întunecăm sufletul și să ne pierdem bucuria, este consecința libertății noastre, punctul în care Dumnezeu nu poate interveni.
Acestea sunt motivele pentru care noi o sărbătorim în vinerea Săptămânii luminate pe Maica Domnului, cea care ni L-a adus pe Iisus Hristos, cea care L-a născut în lumea aceasta pe Fiul lui Dumnezeu ca Om, cea din trupul căreia Hristos Și-a luat trupul Său dumnezeiesc, sfânt, desăvârșit, prin care a biruit moartea, acest inamic al omului.
Maica Domnului, cea care a trăit în această intimitate atât de curată, ca o mamă, față de propriul ei Fiu, a primit darul de la Dumnezeu să-L vadă prima înviat . Și, văzându-L prima înviat din morți, ea devine pentru noi un model de om bucuros și foarte frumos la suflet, așa cum ar trebui să fim și noi, dacă ne revendicăm ca fiind oameni ai Învierii – oameni bucuroși și frumoși, nevoindu-ne pe cât ne stă în putință.
Chiar dacă mai avem poticneli și căderi, Dumnezeu vede inima noastră și faptul că ne luptăm, și vine El Însuși să ne ajute, să ne redea bucuria pe care o pierdem, ori de câte ori decidem să murim cu sufletul, păcătuind sau întunecându-ne inima și viața noastră, când vine păcatul în noi.
Să îi cerem Maicii Domnului să ne dea din bucuria pe care ea a trăit-o și să ne ajute să devenim oameni frumoși la suflet. Este așa de mare nevoie de oameni bucuroși și frumoși la inimă!