Miercuri, 13 August 2025
În după-amiaza zilei de marți, 12 august 2025, Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, a oficiat slujba Paraclisului Maicii Domnului în Parohia Costești I, Protopopiatul Huși. Cu acest prilej, Ierarhul Hușilor a sfințit altarul de vară ridicat în apropierea bisericii parohiale.
Din soborul slujitorilor au făcut parte și părinții protopopi Iulian Dumitru Ștefan și Adrian Chirvasă, și preotul paroh Mihai Dădănogu.
În cuvântul adresat celor prezenți, Părintele Episcop Ignatie a explicat de ce o numim pe Maica Domnului, în textele de slujbă, „biserică însuflețită”
«Bucură-te biserică, bucură-te năstrapă de aur, bucură-te bucuria tuturor!» (fragment din Paraclisul Maicii Domnului)
Răstimpul dinainte de marea sărbătoare a Adormirii Maicii Domnului, marcat de postul de două săptămâni, este unul în care încercăm să reflectăm și să simțim mai conștient dragostea celei care L-a întrupat pe Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, ca Om în această lume.
Cele două săptămâni de post sunt dedicate Maicii Domnului și poate v-ați întrebat de ce în tradiția Bisericii Ortodoxe este rânduită o perioadă de cinstire și de rugăciune mai intensă față de Maica Domnului. Sunt foarte multe motive. Aș vrea să mă opresc asupra unuia pe care poate nu-l conștientizăm foarte limpede.
Unul dintre apelativele pe care Biserica îl adresează Maicii Domnului este cel de „biserică sfințită” sau „însuflețită”, așa cum este numită în Acatistul Bunei Vestiri și în Paraclis. De ce ea este numită „biserică însuflețită”, vie?
Noi știm că biserica este spațiul unde conștientizăm mai mult că avem și o dimensiune spirituală a existenței noastre . Nu suntem numai carne sau ceea ce ține de biologia noastră. Avem, pe lângă trupul nostru, și suflet pe care avem grijă să îl menținem frumos prin rugăciune, prin simțirea prezenței lui Dumnezeu, prin bunătate, prin iubire, prin smerenie și, desigur, prin multă iertare.
Fără dimensiunea spirituală a existenței noastre viața ar fi foarte anostă , plictisitoare de-a dreptul. Vă invit la un mic exercițiu de imaginație. Cum ar arăta lumea noastră fără partea spirituală a vieții? Adică fără rugăciune, fără iubire, fără iertare, fără bunătate și fără lumină. Ar fi groaznic.
De fapt, atunci când renunță la toate acestea, omul devine el însuși groaznic, urât. Noi, când intrăm în biserică, conștientizăm că este un loc sacru, în care depunem efortul să acordăm o atenție specială sufletului nostru, să ne rugăm, să ne umplem adâncul inimii noastre de mai multă lumină. După ce ne rugăm, după ce stăm liniștiți, parcă gândim altfel, analizăm altfel situațiile delicate și complicate din viața noastră; luăm decizii mult mai înțelepte decât atunci când suntem – iertați-mi expresia – apucați, nervoși, fără răbdare și răutăcioși. În biserică știm că este Dumnezeu. Și pe masa altarului puteți vedea o biserică în miniatură, care se numește chivot. Acolo, într-o cutiuță specială, este Sfânta Împărtășanie pe care preotul o pregătește în Joia Mare. De aceea, ori de câte ori trecem pe lângă o biserică, ne însemnăm cu semnul Crucii pentru că în ea este Dumnezeu, Iisus Hristos, Trupul și Sângele Lui. Acolo este prezența Lui, sunt sfinții de pe icoane, de jur împrejur de pe pereții bisericii. Și, avem grijă în biserică să fim mai atenți.
Maica Domnului este numită „biserică însuflețită” pentru că ea L-a primit pe Dumnezeu-Fiul în inima ei și L-a născut în lumea aceasta ca să ne mântuiască , să ne scape de robia păcatului, să primim putere să luptăm împotriva a tot ceea ce ne poate degrada din punct de vedere moral.
Ea a devenit exact ca acea biserică în miniatură, însă una vie, însuflețită, un templu în care Dumnezeu a decis, prin exprimarea voinței libere a Maicii Domnului, ca El, Iisus Hristos, să Se zămislească și să Se nască din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.
Și noi oamenii suntem bisericile lui Dumnezeu. Prin Taina Sfântului Botez, Hristos a venit în inima noastră. Nu conștientizăm acest lucru, însă de ce întotdeauna preotul, la anumite momente precise, pe tot parcursul slujbei, cădește nu numai icoanele din altar, de pe catapeteasmă, ci și pe fiecare credincios? De ce? Pentru că noi toți suntem bisericile lui Dumnezeu în care El locuiește. Și noi Îl avem în adâncul inimii noastre pe Dumnezeu și suntem numiți biserici, temple ale lui Dumnezeu unde El locuiește, cum spune Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Corinteni.
Vă dați seama că s-ar schimba foarte mult modelul raportării noastre unul la celălalt dacă noi ne gândim că celălalt este biserică și că Dumnezeu este în sufletul lui; nu cred că ne-am permite să ne comportăm urât, să-l jignim, să-l discredităm, să-l calomniem.
La modul absolut, prin excelență, Maica Domnului a fost biserica lui Dumnezeu. Ea și-a dăruit viața ei lui Hristos. S-a bucurat că Hristos este în viața ei și a exprimat această stare de fericire. Maica Domnului nu a căutat fericirea cum o căutăm noi – în orice altă parte dar numai în cele spirituale nu. Dar ne înțelepțește Dumnezeu. La o anumită vârstă și cred că și dumneavoastră ați întâlnit sau ați auzit despre persoane care poate în tinerețe își consumau energiile în agonisirea de bogății. Și la un moment dat au ajuns la concluzia că fericirea nu stă în acestea ci în liniștea, iubirea, lumina, iertarea pe care ai puterea să le dăruiești. Este exact ca în romanul lui Slavici care spune că mai fericiți sunt într-o colibă care-și are liniștea ei, decât într-un palat cu zarvă, gălăgie, tulburare și multă răutate. Așa ne înțelepțim cu toții la un moment dat al vârstei noastre. Ceea ce contează este dimensiunea noastră spirituală, sufletească pe care să căutăm să o revărsăm și înspre cea materială. Ar fi bine ca cele materiale, pe care nu trebuie să ne disprețuim, să fie impregnate de cele spirituale și atunci viața noastră ar arăta altfel.
Acesta a fost motivul pentru care Maica Domnului a fost numită „biserică însuflețită”. Ea L-a primit pe Dumnezeu-Fiul, pe Iisus Hristos ca Om întrupat, Care a venit în această lume, și s-a dăruit lui Dumnezeu și a fost cea mai fericită dintre toți pământenii. De aceea și spune în cântarea ei „de acum mă vor ferici toate neamurile” – fericirea stă în a-L avea pe Dumnezeu.
E o luptă grea, nu e simplu să-L câștigăm pe Dumnezeu în viața noastră și El să devină o prioritate a vieții noastre. Noi ne lăsăm ademeniți de multe lucruri din lumea aceasta și uităm de El.
La finalul slujbei, Ierarhul Hușilor l-a hirotesit întru iconom pe părintele paroh Mihai Dădănogu și a oferit distincții de vrednicie celor care au sprijinit edificarea altarului de vară al parohiei.