Duminică, 17 August 2025
Duminică, 17 august 2025, Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, a slujit, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, Sfânta Liturghie în biserica „Adormirea Maicii Domnului”, din Piața Sfatului Brașov.
Alături de Preasfinția Sa au slujit și părintele Dănuț-Gheorghe Benga, protopopul Brașovului, și părintele paroh Cosmin Coșorean.
În cuvântul adresat celor prezenți, Ierarhul Hușilor a explicat ce înseamnă credința care „mută munții”:
«Dacă veți avea credință cât un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, și se va muta; și nimic nu va fi vouă cu neputință» (Matei 17, 20)
Fragmentul evanghelic ne vorbește despre o minune săvârșită de Domnul Hristos asupra unui copil care suferea de o boală – un copil lunatic. Conform bibliștilor și celor care au cercetat aceste aspecte, boala aceasta se manifesta în funcție de fazele lunii. Era o mare tragedie pentru părinții acestui copil să-l vadă într-o astfel de stare de suferință.
Această suferință a copilului este descrisă în felul următor: el era ca un posedat, nu deținea această capacitate a rațiunii a ceea ce face, se arunca în foc și în apă.
Nu știm exact care dintre cei doi părinți s-a apropiat de Hristos. Ni se spune că „un om”. Putea fi și mama și tata, nu știm exact, din Evanghelie, care dintre ei s-au apropiat de Hristos cerându-I cu insistență, cu o dorință a inimii extraordinară cum numai părinții o au, de a le vindeca copilul.
Întâi au apelat la Apostoli; ei nu au reușit acest lucru și din cauza acestui fapt, s-au îndreptat spre Hristos, Cel care este doctorul prin excelență și Care l-a vindecat pe acest copil.
Aș vrea să mă opresc asupra unui pasaj pe care l-am pus ca motto, și anume Hristos ne spune că dacă noi am avea credință cât un bob de muștar – bobul de muștar fiind foarte mic –, am reuși cu această credință să mutăm și munții.
Vă veți întreba dacă Domnul se referă aici literal, la mutarea propriu-zisă a muntelui dacă noi am avea credință cât un bob de muștar. Nimic nu este rostit la întâmplare de Domnul Hristos. Totul are o semnificație și fiecare, la nivel personal, suntem chemați să metabolizăm ceea ce Domnul vine să ne spună. Cu toții citim Sfânta Scriptură, însă anumite pasaje pot avea o rezonanță diferită în sufletul fiecăruia dintre noi.
În ceea ce privește înțelegerea textelor Sfintei Scripturi noi îi avem ca proptele pe Sfinții Părinți ai Bisericii. Sfântul Maxim Mărturisitorul ne spune că muntele despre care vorbește Hristos este de fapt mentalitatea omului . Așa cum nouă, rațional vorbind, natural și firesc, ne este imposibil să concepem că muntele poate fi mutat dintr-un loc în altul, la fel mentalitatea de care suntem dominați și pe care o avem deja formată și care ne structurează viața este enorm de greu ca să fie schimbată.
Cu cât această mentalitate este una păcătoasă, cu atât încleierea omului în gândurile lui, în convingerile lui, în credința lui, este aproape imposibil de schimbat. Câteodată omul este și prostănac și dacă ai vrea să-l ajuți să se dezghețe la minte și să reușească să prindă esența vieții, e o luptă comparabilă corp la corp pentru a-l ajuta să facă acest lucru.
În clipa în care cineva se instalează în niște certitudini care sunt eronate și crede că deține adevărul, este foarte greu să mișcăm ceva din mintea lui . De aceea este nevoie de multă credință pentru a putea să transformăm întreaga noastră viață.
Psihologia modernă ne spune același lucru pe care îl regăsim în Filocalie, anume că gândurile noastre sunt cele care influențează viața , modul de a o înțelege, capacitatea de a sesiza ceea ce se întâmplă în jurul nostru.
Dacă aceste gânduri sunt afectate de păcat și mai ales de păcatul trufiei, este imposibil să schimbi un om orgolios. Este prea plin de sine, prea convins de părerile lui, pe care crede întotdeauna că sunt perfecte și toți trebuie să țină cont de ele.
Foarte rar se întâmplă ca un om orgolios, trufaș, să fie în punctul de a-și cere iertare, de a crede că a greșit. Aproape totdeauna crede că celălalt este cel care greșește și are pretenția să-și ceară iertare într-un anume fel și nu oricum, ci după mintea lui. Aceștia sunt oamenii egocentrici, dominați și afectați de păcatul narcisismului, care cred că totul pivotează în jurul a ceea ce ei gândesc.
Evident, constatăm cu toții că este imposibil să stăm lângă un astfel de om care este instalat, cum spune un gânditor creștin – Andrei Pleșu – în certitudini. Cu cât certitudinile sunt lipsite de consistență și de profunzime, foarte greu poate fi zgâlțâit din părerile lui, nu crede în nimic, el este suveran. Avem destui suveraniști foarte convinși de părerile lor, ca și cum nu ar greși niciodată.
Preasfinția Sa a smerenia și firescul vieții întrețin și sporesc credința în sufletul omului:
Evanghelia de astăzi ne spune că dacă avem credință ca acel grăunte de muștar, putem muta munții mentalităților păcătoase și orgolioase.
Avem foarte mare nevoie, atât la nivelul vieții de familie, cât și la nivelul vieții sociale, sau global, de oameni smeriți care să aibă capacitatea de a discerne, chiar dacă greșesc.
Putem greși enorm, îi putem răni pe cei din jur, dar să avem capacitatea, evaluându-ne, să spunem că am fost în eroare. Un dictator nu crede niciodată că greșește, nu crede că se poate afla în ipostaza celui ce are o eroare de judecată. Dictatorul este perfect, și avem câțiva dictatori în lumea noastră globală, foarte îndrăgostiți de propriul lor sine, de egoul lor încât nu mai au nevoie de părerile celor din jur.
Nu cred în nimic, orice le-ai spune. Nu au această stare de smerenie, că lucrurile pot fi și altfel. Cădem cu toții în această capcană, de a crede că ceea ce spunem, adevărurile sau anumite enunțuri sunt cele de care cineva trebuie să țină cont.
Smerenia ne invită întotdeauna la evaluare . Un om credincios este un om smerit. Observați în Sfânta Scriptură că toți cei care s-au apropiat de Hristos au fost foarte smeriți. Credința nu este altceva decât o expresie foarte văzută, concretă a smereniei din sufletul omului.
Omul din fragmentul evanghelic a căzut în genunchi în fața Domnului Hristos, cerându-I să-i fie vindecat copilul. Și Domnul reproșează Apostolilor, așa cum ne reproșează și nouă slujitorilor Bisericii. Apostolii Îl cheamă deoparte pe Hristos și-L întreabă de ce ei nu au putut vindeca acel copil și să scoată duhul necurat din el.
Hristos le-a spus că din cauza credinței lor mici nu au putut să scoată acel duh necurat din sufletul copilului. Adică nu au fost nici smeriți, nici credință puternică nu au avut – care schimbă viețile oamenilor. Cât de plăcut este un om smerit, grijuliu, atent cu cel de lângă el, de care are grijă să nu sufere și să nu-l rănească. Și câte nu sunt situațiile când i-am rănit pe cei de lângă noi pe care-i iubim foarte mult.
Bobul acesta de muștar, mic de tot, al credinței, dacă este în noi, poate schimba muntele mentalității păcătoase, orgolioase, trufașe și mândre care se află în noi.
Nu observați că astăzi toți sunt cu pretenții? Foarte puțini sunt cei care vor să-și exercite și responsabilitățile. Ne înfoiem și cerem tot timpul. Suntem plini de pretenții. Acest lucru trădează o mentalitate afectată de păcat și de orgoliu.
La slujba Tainei Sfântului Botez – cei care vă mai amintiți –, dintre toate păcatele este amintit unul singur. Când nașii se întorc înspre apus și sunt întrebați de preot sau de episcop: „Te lepezi de satana, de lucrările lui, de slujitorii lui și de toată trufia lui?” Nimic altceva nu e amintit.
Orgoliul este cel care face dezastru la nivel personal, la nivelul vieții sociale, dar și la nivel global. Dacă noi suferim, suferim din cauza mândriei noastre. Când omul este smerit, nu suferă . Cel mult poate suferi văzând dragostea celor din jur, care nu știu să aprecieze ceea ce li se oferă, așa cum a avut Domnul suferința pe Cruce văzându-i pe cei care au fost ingrați.
Să ne ajute Domnul, cum ne tâlcuiește Sfântul Maxim Mărturisitorul, să schimbăm ceva la mentalitatea noastră și să avem răbdare. Foarte greu schimbăm și modificăm ceva din structura a ceea ce noi gândim.
Credința, harul lui Dumnezeu să fie cele care să ne modifice în mod fundamental, structural, gândirea noastră, pentru ca în acest fel să schimbăm și viața noastră.