Duminică, 6 Aprilie 2025
În Duminica a V-a din Postul Mare, 6 aprilie 2025, Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, a săvârșit Sfânta Liturghie în localitatea Buda, filie a Parohiei Orgoiești, Protopopiatul Bârlad. Cu prilejul acestui popas spiritual, Ierarhul Hușilor a oficiat slujba de sfințire a locașului de cult din satul Buda și l-a hirotonit și instalat pe noul paroh al Parohiei Orgoiești.
Din soborul slujitorilor a făcut parte și părintele protopop Andrei Mereuță și părintele Florin Butnaru, fostul paroh al comunității.
După slujba de sfințire a urmat Sfânta Liturghie, oficiată în aer liber, pe un podium în apropierea locașului de cult.
Răspunsurile liturgice au fost dare de membri ai Grupului psaltic „Sfânta Mare Muceniță Chiriachi”, coordonați de arhidiaconul Vlăduț Cosmin Mironescu.
În cuvântul adresat celor prezenți, Părintele Episcop Ignatie a arătat că viața Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca stă mărturie a realității că oricât de degradat din punct de vedere spiritual ar ajunge un om, există șansa revenirii, prin conlucrare cu harul lui Dumnezeu:
«De aceea îţi zic: Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cui se iartă puţin, puţin iubeşte. Şi a zis ei: Iertate îţi sunt păcatele» (Luca 7, 47-48)
Duminicile din perioada Postului Mare au un mesaj spiritual aparte. Duminica a cincea din Postul Mare este dedicată unei femei care, datorită modului ei radical de a-și schimba viaţa, a ajuns o mare sfântă. Astăzi facem pomenirea Sfintei Maria Egipteanca. La slujba de miercuri seara – la Denia Canonului Sfântului Andrei Criteanul – aţi putut asculta crâmpeie din biografia spirituală a acestei sfinte.
Pentru cei care nu au fost prezenți la slujba Canonului cel Mare, voi încerca să prezint un mic profil biografic spiritual al Sfintei Maria Egipteanca:
Sfânta Maria Egipteanca s-a născut în orașul Alexandria din Egipt, unul dintre marile orașe ale Antichităţii. Din nefericire, a trăit o viaţă depravată – folosesc acest eufemism pentru a nu vă spune exact ce a fost Sfânta Maria Egipteanca: una dintre femeile ușuratice, care pur și simplu își punea la dispoziţie trupul ei, pentru satisfacerea poftelor. Cu alte cuvinte, și-a degradat atât de mult viaţa, s-a dezumanizat atât de mult, încât nici nu mai ţinea la demnitatea ei de persoană umană – de femeie care a fost creată de Dumnezeu cu frumuseţe și cu verticalitate pe care ea nu a făcut altceva decât să le batjocorească.
Sfânta Maria Egipteanca era o prostituată – spun aceasta tocmai ca să realizaţi că este posibil ca, printr-o întoarcere radicală și o renunţare la viaţa de păcat, să ajungi un om sfânt. Dintr-o femeie de felul acesta, așa i-a dus Dumnezeu pașii, încât a ajuns într-un punct în care a decis să renunţe la toată viaţa ei de păcat pe care o trăise. Chiar dacă trăia în acest noroi al păcatului, avea un licăr de credinţă, de sensibilitate și de deschidere faţă de cele spirituale.
La un moment dat, fiind ea în Alexandria, care era unul dintre orașele vestite ale Antichităţii, a auzit multă zarvă – oameni care se îndreptau înspre port și care își propuseseră să meargă într-un pelerinaj la Ierusalim, să se închine cinstitei și de viaţă făcătoarei Cruci. Atunci i-a venit în gând că ar fi bine să se ducă și ea la Ierusalim.
S-a urcat în acel vas fără bilet, gândindu-se în sinea ei că își va da drept zălog trupul ei celor care o vor întreba dacă are bilet pentru a face drumul de la Alexandria la Ierusalim. Ajungând la Ierusalim, se îndreaptă înspre biserica unde era o slujbă impresionantă, în care era scoasă, în procesiune Crucea, spre închinarea credincioșilor.
Se apropie de biserică și vrea să intre. Toată lumea împrejurul ei putea să intre în biserică, ea era singura care era blocată de o putere, și nu putea să intre. A încercat de mai multe ori. Nu era nimeni care să stea în faţa ei și să-i pună stavilă sau să nu-i dea voie să intre în biserică – era ceva spiritual, o putere care nu-i dădea voie să pătrundă în biserică. Nu a găsit nicio explicaţie.
Era dezamăgită, cum de toţi din jurul ei puteau să intre în biserică și să se închine la Sfânta Cruce. În această dezamăgire și frământare puternică a sufletului ei, i-a venit în minte viaţa ei păcătoasă și, dintr-odată, ca un fulger de lumină, a venit un gând care i-a spus: „pentru păcatele tale nu poţi intra în biserică”.
La intrarea în biserică era o icoană a Maicii Domnului. S-a dus în faţa acestei icoane și a început să se spovedească, să-și spună viaţa ei păcătoasă și să-i făgăduiască Preasfintei Născătoare de Dumnezeu că, dacă va putea intra în biserică și o va lăsa să se închine Sfintei Cruci, va renunţa la viaţa de păcat.
Maica Domnului i-a grăit tainic în inima ei că îi va da puterea de a intra în biserică. S-a dus și, dintr-odată, spre marea ei uimire, a putut să intre cu foarte mare ușurinţă în biserică. S-a închinat la Sfânta Cruce, a ieșit din biserică, și-a cumpărat trei pâini, a mers încă o dată, să-i mulţumească Maicii Domnului, în faţa icoanei, și a plecat în pustie.
Atât de puternică a fost promisiunea pe care a făcut-o în faţa Maicii Domnului, încât Sfânta Maria Egipteanca pur și simplu a renunţat la lume și la tot păcatul de care s-a îndulcit și cu care și-a murdărit sufletul.
A trăit în pustiul Iordanului 47 de ani, din care 17 ani s-a luptat cu gândul desfrânării, al murdăriei pe care ea a adunat-o în viaţa ei (tot timp de 17 ani). Să te lupţi 17 ani cu un gând și să îl scoţi din tine, conștient fiind că acesta te poate murdări sufletește!
După 47 de ani de multă rugăciune, de smerenie și pocăinţă pentru păcatele pe care le-a săvârșit, Dumnezeu îi descoperă unui călugăr, pe nume Zosima – și el cu viaţă frumoasă și sfântă –, să meargă în pustiul Iordanului, că acolo va găsi pe cineva de care el însuși se va minuna și va trăi o experienţă aparte.
Călugărul Zosima avea și el momente de mândrie, încât își spunea în sinea lui că nu ar putea să fie cineva mai bun decât el – era un om foarte exigent cu sine însuși, postea foarte mult, se ruga foarte mult și trăia o viaţă ireproșabilă din punct de vedere duhovnicesc.
Dumnezeu, Cel care întotdeauna ne descoperă, fiecăruia dintre noi, că mai sunt multe lucruri de făcut pentru a ne îndrepta și înfrumuseţa sufletul, îi spune lui Zosima să meargă în pustie, pentru că acolo va întâlni pe cineva mult mai bun decât el.
Bătrânul călugăr, care nu a trăit nimic din dulceaţa păcatului pe care a trăit-o Maria Egipteanca, se întâlnește cu această femeie, care era foarte slabă, sleită de atâta post și arsă de dogoarea soarelui. De departe, Zosima nu era convins dacă vedea o nălucă, o fantasmă a minţii sale, sau este o persoană reală.
Maria Egipteanca, fără să îl fi întâlnit vreodată, îl cheamă pe nume pe călugărul Zosima, iar acesta s-a cutremurat. Închipuiţi-vă – să vă întâlniţi în pustiu cu cineva, care să vă strige pe nume și să vă spună toată viaţa!
Călugărul Zosima a insistat ca această femeie care, atunci când stătea la rugăciune, se ridica de la pământ, să-i descopere taina vieţii ei. În felul acesta, această spovedanie pe care Maria Egipteanca a făcut-o în faţa călugărului Zosima, a înlesnit ca noi, astăzi, să dispunem de biografia spirituală a acestei sfinte.
Când Maria Egipteanca i-a povestit ce viaţă păcătoasă a trăit și la ce culmi ale sfinţeniei a ajuns, călugărului Zosima aproape că nu-i venea să creadă – să vezi pe cineva plin de lumină, plin de sfinţenie, un om de rugăciune, un om care a trăit atâţia ani în pustiu doar cu trei pâini și un pic de apă – că persoana din faţa lui, pe care o vede și care are o putere a rugăciunii extraordinară, a putut să ducă o viaţă atât de păcătoasă și de murdară.
Ce învăţăm noi din viaţa Mariei Egipteanca? Faptul că, oricât de degradaţi am fi, oricât ne-am dezumaniza, oricât am încuviinţa păcatul în viaţa noastră, există o șansă ca noi să devenim sfinţi . În faţa lui Dumnezeu, nimic nu poate să fie de neschimbat.
Preasfinția Sa a arătat că cea mai dificilă luptă o are de dat omul cu sine însuși:
Cu ajutorul lui Dumnezeu poate exista schimbarea, prin pocăinţă, indiferent de viciul pe care îl avem – mândria, orgoliul, inclusiv narcisismul despre care se vorbește și de care unii încearcă să ne convingă că nu putem scăpa. Important este ca noi să ne asumăm schimbările în mod radical, nu cu jumătăţi de măsură . Dacă mintea nu este convinsă că noi vrem să ne schimbăm, ea ne va juca foarte multe feste.
Vedeţi că luăm o mică decizie la nivelul vieţii noastre personale – de exemplu, ne propunem să nu mai mâncăm atât de mult, pentru că ne gândim că nu ne face bine sănătăţii – dacă nu suntem foarte convinși de aceasta, mintea este șmecheră și caută să ne fenteze, să găsească câte o portiţă, un mic compromis, iar odată ce am deschis portiţa, nu vom mai ţine la niciun fel de regulă pe care ne-am impus-o.
La un nivel mult mai profund al vieţii noastre, dacă nu suntem foarte determinaţi să ne schimbăm viaţa, mintea nu ne va ajuta. Sigur că avem nevoie și de ajutorul și de harul lui Dumnezeu, pentru că El poate să prefacă un om, să-l ridice din hăul păcatului pe culmile sfinţeniei.
Sunt convins că fiecare dintre noi am întâlnit oameni de care ne-am minunat – știam despre ei că sunt răutăcioși, bârfitori, cu multe vicii, oameni în preajma cărora ne era aproape insuportabil să stăm; dintr-odată, avem revelaţia unui om extraordinar, sensibil, blând, iertător, îngăduitor și care răspândește foarte multă lumină în jurul său. Acest lucru devine posibil numai prin harul lui Dumnezeu și, mai ales, prin pocăinţă, care înseamnă schimbarea profundă a vieţii noastre.
Cea mai mare luptă a omului este lupta cu sine însuși . Nimic nu constituie o povară mai mare pentru noi, ca propriile noastre neputinţe, vicii și adicţii pe care le avem și pe care le cultivăm în noi; sunt ca niște munţi, pe care credem că nu putem să-i dăm la o parte. Dar nu putem să-i dăm la o parte pentru că niciunul dintre noi nu am avut încă o hotărâre și o determinare atât de radicală, ca cea a Sfintei Maria Egipteanca.
Sfânta Maria Egipteanca L-a iubit foarte mult pe Dumnezeu, iar când iubești foarte mult, totul este posibil.
Îmi este drag întotdeauna să vă aduc în atenţie aceste exemple, care ne sunt la îndemână: cât de mult se poate schimba un om, când întâlnește o persoană pe care o iubește – dintr-un om cu multe vicii, este în stare să renunţe la toate, de dragul persoanei pe care o iubește, și face aceasta cu foarte mare ușurinţă. De ce? Pentru că iubirea face posibilă schimbarea omului.
În sufletul Mariei Egipteanca a fost o iubire extraordinară – exact ca iubirea pe care a avut-o femeia păcătoasă, care s-a dus la Domnul Hristos și s-a căit de toate cele pe care le făcuse, reprobabile din punct de vedere spiritual. Iar Domnul spune că celui care iubește foarte mult, i se iartă foarte mult, iar celui care iubește puţin, puţin i se iartă.
Sfânta Maria Egipteanca nu mai avea nicio altă șansă, coborând atât de mult în hăul păcatului, decât să urce înspre schimbarea vieţii ei.
Am nădejdea că exemplul Sfintei Maria Egipteanca poate constitui pentru noi un curaj că, oricât de păcătoși am fi, oricâte neputinţe ne-ar locui sufletul, există o șansă pentru schimbare . Dumnezeu vrea ca noi să ne schimbăm. Depinde de ceea ce reușim noi să facem, ceea ce vine dinlăuntrul nostru.
Schimbarea noastră nu va fi posibilă, dacă nu va fi una în care să ne asumăm radical, fără jumătăţi de măsură, renunţarea la tot ceea ce simţim că ne poate degrada din punct de vedere spiritual – așa cum, pentru Sfânta Maria Egipteanca, după o rugăciune și o promisiune făcută Maicii Domnului, nu a mai existat viaţă de păcat.
Schimbă-ne, Doamne, inimile! Ajută-ne, Doamne, să renunţăm la păcat! Chiar dacă ne poticnim, chiar dacă ajungem în impas, în momente în care ne împiedicăm și păcatul ne doboară – să vii Tu, Doamne, cu harul Tău, și să ne dai acel licăr și acel reazem, pentru a găsi resursele necesare ca să înviem și să ne ridicăm din hăul păcatului!
În cadrul Sfintei Liturghii, Părintele Episcop Ignatie l-a hirotonit întru preot pe diaconul Laurențiu Cristian Ciobanu, pe seama Parohiei Orgoiești, iar la finalul slujbei l-a instalat ca paroh al acestei comunități, oferindu-i Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce și cheile bisericii.
De asemenea, Preasfinția Sa l-a hirotesit întru iconom pe părintele Florin Butnaru, fostul paroh al acestei comunități, în semn de prețuire pentru activitatea pastorală și edilitară desfășurată aici. Ierarhul Hușilor a oferit distincții de vrednicie celor care s-au implicat în susținerea lucrărilor realizate la biserica nou sfințită din localitatea Buda.