Sâmbătă, 19 Iulie 2025
Sâmbătă, 19 iulie 2025, Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, a oficiat slujba de sfințire a bisericii parohiale din Tătărăni, Protopopiatul Huși.
După slujba de sfințire, Ierarhul Hușilor a explicat celor prezenți principalele momente ale acestei rânduieli liturgice care marchează un popas istoric în viața unei comunități de credință, îndemnându-i să revină cât mai des în casa lui Dumnezeu:
Dumnezeu, așa cum I-am cerut, a umplut această biserică de slavă, sfinţenie și foarte multă lumină. Este o biserică deosebit de frumos împodobită și îngrijită, pregătită pentru acest eveniment unic (cel puţin pentru câteva sute de ani).
Să simţiţi, ori de câte ori intraţi în această biserică, mângâierea pe care Dumnezeu ne-o dăruiește, prezenţa Lui și lucrarea tainică a harului dumnezeiesc în sufletul fiecăruia. Am convingerea că, ori de câte ori vă veţi ruga aici, îl veţi simţi și pe Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul, ocrotitorul acestei biserici – un proroc de foc, cu o credinţă plină de fervoare și autenticitate pentru Dumnezeul Cel Viu.
În continuare, a urmat Sfânta Liturghie, pe podiumul amenajat lângă biserică.
Din soborul slujitorilor au făcut parte și părintele secretar eparhial Alexandru Bahnar, părintele protopop Iulian Dumitru Ștefan și părintele paroh Gheorghe Vrabie.
Răspunsurile liturgice au fost date de membri ai Grupului psaltic „Sfânta Mare Muceniță Chiriachi”, coordonați de arhidiaconul Cosmin Vlăduț Mironescu.
În cuvântul de învățătură din cadrul Sfintei Liturghii, Preasfinția Sa a creionat profilul duhovnicesc al Sfintei Cuvioase Macrina, sărbătorită de Biserică în data de 19 iulie.
«Neprivind noi la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd, fiindcă cele ce se văd sunt trecătoare, iar cele ce nu se văd sunt veşnice» (II Corinteni 4, 18)
Memoria liturgică a zilei de astăzi ne-o pune spre pomenire și cinstire pe una dintre sfintele foarte cunoscute în istoria duhovnicească a Bisericii – Sfânta Cuvioasă Macrina, sora Sfinţilor Părinţi Capadocieni, Vasile cel Mare și Grigorie de Nyssa.
Graţie cuvântului de laudă pe care l-a scris Sfântul Grigorie de Nyssa, fratele ei, despre Sfânta Macrina, avem posibilitatea să cunoaștem biografia spirituală a acestui suflet deosebit.
Sfânta Cuvioasă Macrina a fost cea care i-a influenţat, în sensul foarte frumos al cuvântului, pe toţi cei din familia sa – părinţii și fraţii săi – înspre cele spirituale. Cât de frumos este ca, în viaţa unei familii, să fie cineva ca un far de lumină, ca o referinţă, ca un model duhovnicesc!
Din păcate, multe dintre familiile noastre se află în derivă, tocmai din cauza faptului că nu este cineva care să menţină o stare de unitate și preocuparea pentru cele spirituale.
Sfânta Cuvioasă Macrina, care a trăit în secolul al IV-lea, a fost numită de fratele ei „suflet dumnezeiesc”. În acest cuvânt de laudă, scris de către Sfântul Grigorie de Nyssa, ni se spune că Sfânta Cuvioasă Macrina a avut trei virtuţi esenţiale, distinctive pentru viaţa ei.
Prima dintre ele a fost că iubea și se îndeletnicea cu citirea din Sfintele Scripturi . Se hrănea cu cuvântul lui Dumnezeu, îl adâncea în inima ei și îl trăia la modul cât se poate de propriu.
Noi, cei de astăzi, deschidem foarte rar Sfânta Scriptură. Nu ne hrănim cu cuvântul lui Dumnezeu, nu căutăm să vedem ce vrea Domnul să ne grăiască prin textele sfinte ale Bibliei. Acestea sunt singurele cuvinte care nu sunt afectate de păcat, nu au nimic în spatele lor din ceea ce ţine de sciziunile sau frământările noastre omenești. Cuvântul lui Dumnezeu este cuvânt viu , arzător, care hrănește în chip minunat sufletul nostru.
S-a dovedit faptul că oamenii aflaţi în tristeţe, în momente de depresie și deznădejde cumplită, citind cu o anumită frecvenţă din Sfânta Scriptură, după un anume răstimp, sufletul li s-a liniștit , recăpătându-și vitalitatea și bucuria, graţie cuvântului lui Dumnezeu care este plin de har, de multă liniște și de foarte multă pace. Cu un asemenea cuvânt se hrănea Sfânta Macrina, îndeletnicindu-se cu citirea din Sfintele Scripturi.
A doua virtute a Sfintei era dragostea deosebită faţă de rugăciune – se ruga necontenit, împodobindu-și sufletul cu starea de simţire a prezenţei lui Dumnezeu, prin rugăciunea pe care o săvârșea. Îi era drag să vorbească cu Dumnezeu – acest lucru înseamnă rugăciunea.
Şi noi, ori de câte ori venim la Liturghie, să avem conștiinţa că, prin rugăciune, vorbim cu Dumnezeu. Iar atunci când vorbim cu El, nu este elegant să vorbim și cu alţii.
Este ceva similar cu situaţia în care avem o frământare în suflet și simţim nevoia soluţionării acesteia. Ne adresăm cuiva și ne punem nădejdea în acea persoană. Încercăm să dialogăm și să îi împărtășim trăirile pe care le avem, iar persoana din faţa noastră este complet neatentă – fie vorbește la telefon, fie mai vorbește cu altcineva, și ignoră suferinţa pe care vrem să i-o împărtășim. Desigur că în acest caz simţim o dezamăgire foarte mare, pentru că o gândim într-o cheie a unei desconsiderări, a unei lipse de empatie și comuniune, a unei neglijenţe sufletești, și ne doare acest lucru.
Cam așa stau lucrurile și când noi venim la biserică și facem orice altceva, și nu ne rugăm, nu suntem atenţi aici, nu suntem prezenţi cu întreaga noastră fiinţă la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie.
Ierarhul Hușilor a arătat care sunt roadele rugăciunii și a citirii constante din Sfânta Scriptură, și cum modelează acestea sufletul omului și relațiile cu cei din jur:
Rugăciunea este dialogul minunat al sufletului nostru cu Dumnezeu – vorbim cu El, suntem atenţi la El, și El este atent la ce grăim noi. Acest dialog al sufletului cu Dumnezeu, prin rugăciune, l-a iubit foarte mult Sfânta Macrina.
Sfântul Siluan Athonitul ne spune că ne este drag să stăm de vorbă cu oamenii pe care îi iubim. În schimb, cu omul care ne este antipatic – deși nu este frumos să antipatizăm pe cineva – ne este atât de greu să stăm de vorbă. Căutăm să-l evităm și, chiar dacă suntem puși într-o conjunctură de a schimba câteva cuvinte, ni se pare că timpul trece foarte greu, că durează foarte mult, pentru că nu iubim omul din faţa noastră, nu ne este drag și nu ne bucurăm de prezenţa lui. În schimb, dacă îl iubim pe omul din faţa noastră, am sta de vorbă cu el o veșnicie – căpătăm atâta bucurie, lumină și stare de plinătate sufletească, încât nu am vrea să ne oprim. O asemenea iubire a avut Sfânta Macrina.
A treia virtute pusă în evidenţă în mai multe paragrafe ale acestui encomion (cuvânt de laudă) la adresa Sfintei Macrina este că avea o capacitate extraordinară, niște resurse inepuizabile, în a trece peste toate încercările care au venit în viaţa ei și a familiei Părinţilor Capadocieni. Nu se lăsa doborâtă de tristeţe, de nimic din cele care făceau parte din coborâșurile vieţii.
Avea puterea de a o încuraja inclusiv pe mama sa, Emilia, care și-a pierdut un copil și a fost foarte tristă. Sfânta Cuvioasă Macrina, prin forţa ei spirituală, prin vigoarea ei sufletească, a fost cea care a ajutat-o să depășească acel moment al trecerii la cele veșnice a unuia dintre copiii ei.
Toată această forţă extraordinară venea din faptul că se îndeletnicea cu Sfintele Scripturi și se ruga foarte mult.
Neuro-cercetătorii au ajuns astăzi la ceea ce noi știm de atâtea veacuri – rugăciunea sau meditaţia duhovnicească, faptul de a reflecta la cele spirituale este o sursă de multă liniște și mult echilibru emoţional . De aceea, se recomandă celor care sunt triști, care trăiesc momente de anxietate, deznădejde sau depresie, să se roage foarte mult, să citească foarte mult din Sfânta Scriptură, pentru că acest cuvânt este al lui Dumnezeu și, unde este Domnul, este multă liniște și pace.
Sunt convins că știaţi prea puţine din viaţa Sfintei Cuvioase Macrina, sora Părinţilor Capadocieni. Am încercat să vă aduc în atenţie mici crâmpeie desprinse din biografia atât de frumos scrisă de fratele ei, Sfântul Grigorie de Nyssa. Dacă găsiţi această carte, să v-o procuraţi și să citiţi in extenso modul cum și-a trăit ea viaţa pe acest pământ – o viaţă plină de credinţă, plină de iubire faţă de familie, de respect faţă de cei din jur și, desigur, o viaţă plină de multe preocupări duhovnicești, încât a fost un exemplu, un reper pentru familia ei.
Îmi doresc ca în fiecare familie, ori de câte ori apare un moment de clătinare, să fie cineva care este ca un stâlp, ca o lumină, ca un reazem duhovnicesc, care să salveze viaţa de familie de la o eventuală destrămare a ei.
Sfânta Cuvioasă Macrina, cea care a iubit atât de mult rugăciunea și Sfintele Scripturi și avea capacitatea de a depăși încercările vieţii, să-i inspire pe toţi cei din familiile noastre în așa fel încât, atunci când apar situaţii de cutremur, să fie depășite cu multă ușurinţă, cu ajutorul lui Dumnezeu
La finalul Sfintei Liturghii, în semn de apreciere pentru lucrarea pastorală și edilitară de până acum, Părintele Episcop Ignatie l-a hirotesit întru iconom stavrofor pe părintele paroh Gheorghe Vrabie și a oferit distincții de vrednicie celor care s-au implicat în restaurarea lăcașului de cult din Tătărăni.