Azi în ciudata noastră revistă a presei e o confuzie generală, de nu se mai înțelege om cu persoană și, bineînțeles, e cu episcopul popo, care a mai făcut ceva: s-a născut, acu’ un număr de ani. Apropo, știți cum se recunosc zilele astea doi popi homosexuali. După salutul „Ce faci, popo?”. Și, dacă răspunde… ăla e! Dar și azi e cu episcopul, pentru că în fiecare zi trebuie să fie cu episcopul și pentru că așa se duce și se face o campanie de presă, în fiecare zi pe prima pagină, până când subiectul e banalizat și bagatelizat, iar în final personajul principal va fi „ejaculat” într-un fel sau altul, dacă nu pleacă el, de bună sau nebună voie, precum Chevron…
Popa-i popo, popo-i popa! Încercați să repetați asta de zece ori repede. Ăsta exercițiu de dicție, nu „capra crapă…”…!
La Vremea nouă se caută orice pretext pentru a scrie despre „episcopul smintit”, iar, după plecarea popii, cu coada sau cine știe între picioare, în curând vor urma corespondențe speciale de la trimișii speciali la Zurich, Viena și Berlin, care vor relata că nu l-au văzut… dar au niște surse care spun că a fost pe acolo.
E jale mare în redacție, pentru că ziariști sufletiști și-au adus aminte că mama episcopului a murit în urmă cu o lună și nu au putut… să nu speculeze, să nu intre cu bocancii de teren pentru a specula faptul în sensul campaniei despre care vorbeam. Totul într-o notă atât de umană, de poveste la gura sobei, cu o măicuță bătrână, „cu brâul de lână”, „care avea o iubire infinită pentru fiul ei, Corneliu, de care era mândră. Numai că Dumnezeu a iubit-o atât de mult pe această femeie modestă și curată din Corni-Albești, că a luat-o la sine, chiar cu o lună înainte ca fiul ei să ajungă simbolul rușinii acestor locuri”. Au-au-au-auuuu! „Sine”, cu s mare, că e vorba despre Dumnezeu, dacă tot e să fim preacuvioși…
„DUREROS….Ruxandra, mama episcopului Corneliu, era tare mândră de fiul său, ajuns înalt prelat, nebănuind că după moartea sa a urmat apocalipsa”. Deci, nu a bănuit nimic de după moarte. Se mai întâmplă, deși de obicei cu toții anticipăm corect, unii la secundă…
Dar azi e numai biblic la Vremea nouă, pentru că în Vaslui se întâmplă nu numai Apocalipsa după Episcopul Cornilă, dar și Exodul. „Pentru câteva ore, Israelul se mută la Vaslui!”, scrie ziarul. Deci, au plecat evreii din Palestina, pentru că s-au plictisit de Pământul Făgăduinței, și în 40 de ani ajung la Vaslui, unde or să stea doar câteva ore… „pentru o experiență de neuitat”, cum se spune.
Asta zic și eu reprezentativitate la „o delegație de 20 de oameni de afaceri din Israel, reprezentând firme mari, cunoscute” care au venit la Vaslui ca să talk business! 20 de oameni cât o țară de 8 milioane de suflete! Unde mai pui că, până la urmă, a fost că din patru apostoli au rămas trei: Luca și Matei. La ocazia de oportunitate, o discuție despre discuții, cu afaceri și investiții futuriste, au ajuns vreo câțiva oameni de afaceri evrei, iar restul s-au piedut pe drum… prin deșert, adică pe litoral…
Dar la mine, infuzat de Vremea nouă, întâlnirea a fost ca o experiență religioasă. Exodul – Poporul Israel în Vaslui. „Iată numele fiilor lui Israel, intrați în Vaslui; au intrat cu Iacov fiecare cu familia lui (…) Fiii lui Israel s-au înmulțit, s-au mărit, au crescut și au ajuns foarte puternici. Și s-a umplut țara de ei”. Geneza 46:3; Deuteronom 26:5; Psalm 105:24; Faptele 7:17. Să spunem: Amin! Shalom Israel!
La Obiectiv e o confuzie generală, pentru că s-a descoperit cu cifre că …„Vasluienii, printre cei mai puțin lucizi români!”. Și ăsta e momentul în care am o altă revelație, deloc divină, de data asta, pentru că au dreptate: habar nu am ce am scris până acu’ aici și nici ieri nu am știut ce am scris în ziarul lor. Dar să spui despre un întreg județ că nu prea e lucid, de la alcool, după ce tu, ca ziar, într-un articol și mai mare și mai frumos sfătuiești patronii din Vaslui… din Vaslui!!!… care nu au forță de muncă să dea angajaților tichete de masă, voucherele de vacanță, asigurări de sănătate la clinicile private, abonamente la săli de sport și programe de Wellness…?! Și, stați, că mai este! Să fie atenți și grijulii la… „dezvoltarea lor personală”. Băi, ești prost? La Vaslui?! Asta am scris eu, un vasluian, „printre cei mai puțin lucizi români”…
Monitorul a speriat toți funcționarii din primării cel puțin cu un titlul alarmist: „Atenție la mărirea salariilor funcționarilor din primării!”. Ei sunt îndemnați să rămână lucizi și să urmărească profețiile de pe munte ale lui nea Mitică de la Consiliu Județean, care a zis: „Să nu ne hazardăm prea mult cu creșterile salariale, pentru că avem un fond de salarii care nu poate fi depășit”. Nea Mitică nu s-a haladit, pardon!, hazardit deloc când a primit o indemnizație de șef de 140 de milioane vechi, prima care se stabilește într-o instituție, după legea cea nouă. După șefi, salariile se stabilesc în funcție de bugetul de cheltuieli din instituții, adică după mila lui Dumnezeu.
De aia zice și Monitorul, și bine zice, aproape la fel de bine ca nea Mitică, da’ nu ăla din palat, ăla de la cârciuma de vizavi cu același nume: „Ți-a dracu de hoți!”. „După ce și-au văzut aleșii locali cu sacii în căruță, respectiv cu lefurile mărite consistent, guvernanții, inclusiv cei de la nivel local, nu prea doresc, invocând lipsa fondurilor necesare, ca și funcționarii din administrație publică locală să beneficieze, la rândul lor, de salarii crescute”, zice Monitorul. Dar nu vă enervați! Tot aia e! Eu m-am mai liniștit într-un fel pe Facebook când am citit „Omenirea va fi ademenită în cea mai nemiloasă şi mai necurmată robie. Arătarea lui Ilie şi Enoh înainte de sfârşitul lumii” sau „2017 este ultimul pentru OMENIRE. În toamnă, în octombrie PĂMÂNTUL ar putea fi distrus. Pentru a se evita panica, lumea este ținută la distanță de această…”. Și mai vine și comeata, și vine și la ei…!
La Vaslui avem Monumentul eroului necunoscut, dar la Bârlad avem Monumentul personalității necunoscute. Un cetățean stă pus pe un soclu și nimeni nu știe cine e, pentru că nu scrie nicăieri. Nu-i așa că e o idee minunată? E pentru toți cei care au scris cărți, au compus muzici sau au descoperit chestii și nu încap toți pe o alee. Așa că pui unul, probabil cu o figură destul de reprezentativă, și în felul ăsta îi elogiezi pe toți. Restul rămâne la latitudinea trecătorului. „Eu văd în el un mare muzician”, „Eu văd un poet”, spun copiii. Estnews scrie: „Un bust din parcul bârlădean așteaptă să-i aflați identitatea. Al cui este bustul amplasat la capătul aleii din fața Teatrului „Victor Ion Popa”? Iată ghicitoarea pe care municipalitatea o adresează bârlădenilor în acest sezon estival. Nu este cazul să vă grăbiți cu răspunsul, pentru că numele personalității imortalizate în piatră nu va apărea pe soclu prea curând”.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.