4 mai 2024
VINDECĂRI MIRACULOASE… 2024 a fost proclamat drept An omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor în Patriarhia Română și An comemorativ al tuturor Sfinților tămăduitori fără de arginți. În acest context, am vorbit cu preotul misionar de caritate, Neculai Neștian, de la Spitalul Județean de Urgență Vaslui, care ne-a dezvăluit minunile săvârșite de puterea rugăciunii. “Cu câteva luni în urmă a fost adus la spital un tânăr de 20 ani, supraviețuitorul unui accident de circulație, adus în comă, supus la multiple operații, ținut în viață doar de aparate. Am făcut multe rugăciuni la căpătâiul lui. Tatăl său venea zilnic la spital. Stătea în genunchi ore întregi și se ruga. După o vreme starea de sănătate a băiatului s-a îmbunătățit, a fost detubat, iar prima lui rugăminte a fost să fie chemat preotul. S-a spovedit, s-a împărtășit, iar acum este plin de viață și cu planuri de viitor, în ciuda sechelelor evidente”.
Pr. Neculai Neștian
Trăim o vreme a exacerbării științelor așa zise ,,exacte”, a tehnologiei digitale și a robotizării industriei, dar nu trebuie să uităm că OMUL este cea mai importantă piesă din acest SISTEM (Univers) care funcționează, care este ordonat în forme prin care își manifestă existența și care pare a fi efectul unei rațiuni, al unei gândiri, al unei Conștiințe. La această Rațiune, la această Gândire, la această Conștiință, se ajunge doar prin GÂND! (Rugăciune). Postul are un rol extraordinar în sănătatea trupului -supraviețuitorii lagărelor de concentrare din Al Doilea Război Mondial încă mai trăiesc și sunt oameni foarte frumoși. Ei ne îndeamnă să nu abandonăm lupta, să rămânem activi și să ajutăm trupul cu rugăciunea. Rugăciunea leagă mii de oameni în jurul tău și fiecare om are o poveste a lui. Cel mai important este să “tragi de om”, să-l determini să nu renunțe la luptă, toate poveștile sunt impresionante, pentru că trupul se luptă și el și primește energia de la doctor, de la personalul medical și astfel experiența lui de viață este o experiență spirituală, nouă, care îl schimbă în bine și îi dă șansa spre “marea trecere”, schimbat în bine. Totodată există și o transformare a sufletului.
„Spectacolul morții este înfricoșător”
Ca preot misionar de caritate la spital, am fost chemat, câteodată la momentul despărțirii de lumea aceasta a unui pacient. După săvârșirea rugăciunilor specifice stării pacientului, nu m-am uitat la omul care moare, dar să vezi “spectacolul morții” este înfricoșător. La revenire oamenii spun povești. Există o stare de grație pe care o povestesc, dar care este diferită de la om la om. După aceasta pacienții au tendința de a uita. Este foarte interesant pentru că, revin schimbați și încet, încet experiența la limită este ștearsă din memorie. La întoarcere trasează sarcini, după care pleacă. Nu se sting până nu spun „ceva”. Moartea este un proces și nu este completă, deodată. Moartea este începutul spre Marele Necunoscut, “spre dincolo”. Comunicarea cu familia în aceste situații nu este una ușoară. Consilierea membrilor familiei atât înainte, cât și după pierderea cuiva drag este foarte importantă. Doliul patologic îl trăiește fiecare în felul lui. Trebuie avut grijă ce transmitem pacientului, cum îl încurajăm să depășească momentele critice ale bolii, chiar și un zâmbet în fața pacientului îi aduce o mare speranță. Felul în care te porți cu un om este terapeutic. Chiar și după un eveniment trist pentru familie, ca preot de spital, dacă ți-ai păstrat umanitatea în acele momente grele pentru ei, rămâi prieten pe viață. De aceea urările de sănătate, gândurile bune, capacitatea de a vedea ce au, dragostea și pacea pe care le transmitem sunt esențiale. Trebuie să avem mai multă iubire, să fim frumoși, să transmitem din iubirea Lui Hristos.
Minunile din Spitalul Județean Vaslui
Mi-aduc aminte de un flăcău de 18 ani care supraviețuise dintr-un incendiu, adus în comă la spital, ținut 3 luni în ATI. Venea mama lui la spital aproape zilnic. Intra in biserică și se ruga cu voce tare la Măicuța Domnului, apoi mergeam amândoi în spital, eu intram în secție, ea mă aștepta pe hol cu speranță. Apoi s-a întâmplat. Fiul și-a recăpătat cunoștința, s-a spovedit, împărtășit, a fost externat. Și-a întemeiat o familie, iar acum este tăticul a doi copii frumoși.
Știți ce trebuie să facem când suntem bolnavi? Să ne rugăm Lui Dumnezeu să ne ierte păcatele…
ÎNDEMN… La biserica spitalului facem rugăciune permanentă pentru cei bolnavi, pe secțiile spitalului se face Sfântul Maslu în fiecare zi, cu câte un preot desemnat de Protopopiat pentru alinarea suferințelor bolnavilor. Suferința este un act pedagogic al Lui Dumnezeu și este mântuitoare. Sfântul Porfirie Kavsokalyvitul zice:”Când ne îmbolnăvim, important nu este să nu luăm medicamente sau să ne ducem să ne rugăm la Sfântul Nectarie. Știți ce trebuie să facem când suntem bolnavi? Să ne rugăm Lui Dumnezeu să ne ierte păcatele. Iar Dumnezeu, fiind că Îl vom ruga îndurerați și smeriți, ne va ierta păcatele și ne va tămădui și trupește”. Acesta este folosul rugăciunii, al gândului bun. În lumea aceasta în care trăim cu superficialitate, să ne punem în locul celui bolnav și în suferință și să ne întrebăm: Oare eu de ce aș avea nevoie când sunt bolnav? Dacă am o încercare să mă gândesc: oare ce vrea Dumnezeu să învăț din ea? Care este lecția pe care mi-o predă Dumnezeu? Este bine să învăț de la lecțiile pe care Dumnezeu mi le pune înainte și să caut întotdeauna în interiorul meu să văd ce ar trebui îmbunătățit și să nu ratez niciodată șansa de a mă smeri și a face bine.
3 mai 2024