Prințul Paul a câștigat în istanță dreptul de a moșteni zeci de hectare în comuna Zorleni, pe care le-ar și moștenit de la tatăl său, descendent al regelui aventurier Carol al II-lea. Agenția Domeniilor Statului a pierdut definitiv în procesul retrocedării celor 40 de
de teren ale Prințului Paul din comuna Zorleni.
Dosarul se judecă din 2021 la Judecătoria Bârlad, care, în primă instanță, a stabilit că statul nu are motive să emită pretenții. „Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta AGENŢIA DOMENIILOR STATULUI în contradictoriu cu pârâtele Comisia locală pentru stabilirea dreptului de
asupra terenurilor Zorleni şi Comisia Judeţeană. Pentru stabilirea dreptului de proprietatea supra terenurilor Vaslui şi intervenientul forţat Paul al României, ca neîntemeiată. Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, la instanţa ierarhic superioară – Tribunalul Vaslui”, au apreciat magistrații.
La patru ani distanță, pe 4 iunie 2025, Tribunalul a respins definitiv acțiunea Agenției Domeniilor Statului (ADS) pentru cele 40 de hectare de la Zorleni, pe care, deși aflate în litigiu, așa zisul „prinț” Paul al României le-a și vândut pentru a trăit pe picior mare în Occident.
Așa se face justiție în România: o instanță îl eliberează, alta îl arestează; o instanță judecă dreptul de moștenire asupra terenului din Zorleni, alta îi acordă cele 40 de hectare de teren printr-o hotărâre judecătorească, ca
lui Carol al II-lea. Deși ADS poate dovedi că terenul nu ar fi aparținut niciodată lui Carol al II-lea.
Astfel, nu mai este de mirare că un infractor în continuare căutat de autoritățile române și arestat în aprilie la Paris, pentru a treia oară, este eliberat după câteva zile de arest, magistrații francezi apreciind că nu îl vor extrăda în România. Ce să poată înțelege și judecătorii francezi?!…
„Moștenilor” al regelui aventurier Carol al II-lea
„Prințul” infractor își arogă un rang princiar și se prezintă drept „Paul de România”. Povestea lui începe, în mod previzibil pentru „sângele albastru” mult înainte de a se naște. În tinerețe, Carol al II-lea, regele vagabond al României, chiar pe vremea în care purta titlul de „Principele moștenitor Carol al României” – anul 1918, pe când se afla chiar pe front, în Primul Război Mondial, a dezertat și s-a căsătorit cu Ioana Maria Valentina Lambrino, cunoscută ca „Zizi“ Lambrino, fiica unui general român. Dezertorul Carol al II-lea, împreună cu aleasa inimii, a fugit la Odessa, unde s-au căsătorit fără a avea aprobarea Casei Regale. Un an mai târziu, în 1919, această căsătorie, pe care Casa Regală a României a considerat-o ilegitimă, a fost anulată printr-o sentință pronunțată de Tribunalul Ilfov. În ciuda sentinței, relația lor a continuat, iar în august 1920 s-a născut Mircea Gregor Carol Lambrino. Ulterior, după divorțul impus de Casa Regală, Carol al II-lea a cunoscut-o, în cursul unei croaziere în jurul lumii, pe principesa Elena a Greciei, cu care s-a căsătorit, în martie 1921. Ulterior, cuplul regal a avut un copil, viitorul Rege Mihai.
Urmașul celor doi, Mircea Gregor Carol Lambrino, a fost căsătorit de trei ori. Cea de-a doua soție este mama celui care acum își spune „Prințul Paul de România”. Decenii la rând, Mircea Gregor Carol Lambrino s-a luptat în justiție pentru a i se recunoaște statutul de fiu biologic al lui Carol al II-lea. Aflat în exil în Portugalia, Carol al II-lea a murit pe 4 aprilie 1953. La doi ani după moartea sa, Mircea Gregor Carol Lambrino a declanșat un proces de stabilire a paternității, proces încheiat printr-o sentință pronunțată pe 6 februarie 1955, de magistrații Tribunalului din Lisabona, prin care au stabilit că Mircea Gregor Carol Lambrino este rodul relației dintre Regele Carol al II-lea și Ioana Zizi Lambrino. Mircea Gregor Carol Lambrino a murit pe 27 ianuarie 2006. Pornind de la sentința Tribunalului din Lisabona, urmașul lui a deschis un proces de revendicare a averii care a aparținut cândva Regelui Carol al II-lea al României, proces început în 1955, la Lisabona, și care a continuat, decenii la rând, prin instanțele altor țări europene. Reluat după 1990, a ajuns pe rolul unor instanțe românești.
S-a încheiat la Înalta Curte de Casație și Justiție din România, care, printr-o sentință definitivă, pronunțată în februarie 2012, a decis că Prințul Paul de România are dreptul să revendice o bună parte din averea Casei Regale.
Autoritățile române au încearc at a treia oară să obțină extrădarea „prințului” infractor
Paul-Philippe, cunoscut ca „Prințul Paul al României”, ajuns la 77 de ani, a fugit din România în 2020 şi s-a stabilit la Paris, după ce a fost găsit vinovat de restituirea ilegală a unor bunuri imobiliare de lângă Bucureşti, asupra cărora autorităţile au afirmat că şi-a revendicat în mod fals dreptul de proprietate. El a fost condamnat în România la trei ani şi patru luni de închisoare, dar avocaţii săi au susţinut că acuzaţiile penale împotriva sa au fost motivate politic şi că clientul lor este persecutat politic. Paul-Philippe a fost arestat în aprilie 2024, în Malta, pe baza unui mandat european de arestare şi a fost ţinut în arest timp de două luni până când i s-a acordat eliberarea pe cauţiune. În august 2024, cererea formulată de România şi adresată Maltei de extrădare a prinţului Paul a fost respinsă de Curtea de Apel din Malta, după ce aceasta a constatat un „risc real şi personal” de încălcare a drepturilor fundamentale ale acestuia.
Ulterior, în aprilie anul acesta, „prințul” a fost reținut de polițiști la locuința sa din Paris, dar eliberat din nou de autoritățile franceze.