Cu c**va de pe Facebook și cu p***a (prostia) din ziar

0

Azi e scandalos cu… „curva dracului” și dreptul inalienabil al proștilor la celebritate. Știți cum e cu curva dracului? E aia pe care o … toți, numai tu nu, deși, din motive neelucidate, ți-ai dori din tot… sufletul.

Loading...

„Loredana Spania Vaslui, așa se numește pagina de Facebook pe care un bărbat a creat-o pentru a denigra o vasluiancă, despre care spune că s-ar ocupa cu prostituția în Spania”, scrie Vremea nouă, și apoi nu mai prididește cu epitetele: „JOSNIC”, „JIGNITOR”, JALNIC. Ultimul e de la mine și se referă la întregul articol. JENIBIL. Ăsta e tot de la mine și e și mai bun…!

„Uitați-vă, lume, după ce că este urâtă, este și cea mai mare c**vă din Vaslui”, „C**va din Vaslui, ce zâmbet trist are că a văzut că este cam mare p***a”, sunt doar două dintre postările de pe această pagină de Facebook. Din câte s-ar părea, la mijloc ar fi vorba de o răzbunare”, scrie un ziarist perspicace. Răzbunare?! Ei, uite asta eu nu pot să cred! Credeam că tocmai am asistat la lansarea unui cenaclu literar pe strada Călugăreni cu numele Julănimea.

Doar istețimea, ascuțimea minții „jurnalistului” se ridică mai sus decât nivelul cultural al acestui demers jurnalistic atât de onorabil. Uitați aici mostră de deducție logică și dialectică hegeliană: „Cel care a deschis acest cont ar fi avut o relație cu femeia pe care acum o denigrează, acest lucru reieșind dintr-un comentariu: „măi monstrule, luate-ar moartea de handicapat. Fomistule, de ciudă faci asta, că nu mai stă cu tine, bătute-ar focu’ de monstru””. Ca să vezi cum mai reiese și nu mai reintră…!

Dar, după toată această mizerie, să vezi cum la sfârșitul articolului ziaristul devine moral și legal… de abia asta parcă-i prea mult! „Jignirea pe Facebook, faptă contravențională”, scrie ziarul, după ce de abia s-a putut opri din a populariza „jignirea” de pe Facebook, și apoi explicitează: „Jignirea publică a unei persoane, prin intermediul rețelei de socializare Facebook, reprezintă o faptă de natură contravențională ce poate fi sancționată…”. Hai, mă? Dar în ziar, după ce a fost preluată de pe Facebook, oare ce o reprezenta…? Cu totul altceva, bineînțeles!

Și fotografiile în care apare personajul principal, pe care convențional o numim „Doamna C.”, sunt „neprețuite”: șade asta plină de personalitate, crăcănată, ca o invitație la… operă.

Lungul drum al roșiilor către stomac

Ziar după ziar, presa vasluiană anunță venirea roșiilor, așa cum nu a făcut-o nici cu ambasadaroul de la America…

Ieri, Obiectiv a oficializat (a fost primul, este adevărat!), apropierea ireversibilă a roșiilor față de vasluieni. „Roșiile vasluiene se îndreaptă spre tarabe!”, a titrat ziarul, care a relatat ceva de pe drum: „La finele lunii, fermierii vasluieni vor ieși pe piață cu recolta subvenționată de tomate timpurii”. Asta s-a scris odată, dar apoi ziarul vine cu o localizare mai exactă și în timp, dar și în spațiu: „În mai puțin de două săptămâni, fermierii din Huși, Duda-Epureni, Pogonești și Ivești vor ajunge în piețe cu primele recolte produse”. De unde am tras concluzia că peste „mai puțin de două săptămâni” e „finele lunii”. Pe asta am dedus-o singur…!

Astăzi, Monitorul este mult mai categoric și anunță cu sobrietate și luciditate: „Vin roșiile!”. Vă spun că să citești presa diz-de-dimineață, de abia când ai făcut ochi, cu privirea încețoșată, confuz, nu îți faci niciun bine, zău! Eu am citit prima dată „Vin rușii!” și, Doamne!, cât m-am mai speriat…!, până mi-am dat seama că e la feminin și n-are cum să fie ruși chiar dacă-s roși, ruși roși, roși ruși… Pentru admiratorii de tomate, Monitorul detaliază și mai bine această vizită a roșiilor: „Legumicultorii din județul Vaslui au vești bune pentru consumatorii locali. De la sfârșitul lunii mai, vor fi scoase pe piață primele cantități de roșii”. O știre întâmpinată cu bucurie sinceră de „consumatorii locali”, cu lacrimi în ochi și prinos de recunoștință față de legumicultori, fără de care roșiile nu ar fi fost posibile. Dar oare ce însemnă „consumatori locali”? Adică cum…? Sunt ăia care consumă acolo, pe loc, la tarabe? Suntem toți, cei din Vaslui? Sau „consumatorii locali” sunt cei care consumă produse de prin părțile locului? Asta tre’ să fie! Păi, ar însemna că cei care consumă produse de prin alte locuri nu mai sunt locali, sunt străini. Consumi din Franța și pentru câteva clipe parcă vezi Turnul Eiffel și te plimbi pe Șanzelizeu cu roșia în mână. „Bonjour, monsieur. Comme vous plaisir le tomate?” …Ăștia pun ceva în ele…!

Ceea ce trebuie neaparat să reținem, pentru că știrile despre sosirea roșiilor vor continua, este că… Da, doamnelor, domnișoarelor și domnilor, stimați călători, dragi clienți, public minunat, roșiile, da, roșiile, iubitele și îndrăgitele voastre roșii, pe care le-ați așteptat, împreună cu noi, de atât timp, acele legume atât de mici și totuși cu un conținut caloric atât de mare, vor fi în curând printre noi. Vă pup pe suflet!

„Fostul viceprimar Pârgaru “atenteazã” la soția vărului său”

În Vremea nouă citești ceea ce ar trebui să fie o știre și te gândești cum ar putea să fie asta o știre? Cum?! În ce lume?! În ce univers?!

E vorba despre un fost viceprimar, deci un om care nu mai este persoană publică, care ar atenta la pudoarea unei gospodine… dar fără finalizare. Bărbatul zice că nu, femeia zice că nu, soțul femeii zice că nu, doar soția omului zice că …parcă …i s-a părut… ceva…. Iar Vremea nouă e în căutare de certitudini mai ceva ca soția viceprimarului. „Zvonurile par să se confirme într-o mare măsură, având în vedere că de joia trecută nevasta lui Constantin Pârgaru a decis să se mute la mama ei”, scriu „anchetatorii” care au ajuns la Poienești ca să descopere dacă fostul viceprimar copulează aiurea. „Între fostul vice și verișorul lui a avut loc o discuție mai aprinsă, care s-a încheiat însă fără nicio concluzie”. Probabil pentru că a lipsit un moderator cu experiență în dezbateri…

Soția viceprimarul e cireașa de pe…toată deareea asta. Ea spune „Sunt problemele noastre de familie, le rezolvăm împreună”, după care începe să… povestească: „Normal că i-am luat pe amândoi la întrebări. Am fost la ea acasă și <<nimic>>. Ea zice că nu s-a întâmplat nimic, soțul meu la fel, soțul ei, de asemenea. Zvonurile astea au apărut pentru că erau văzuți mai mereu împreună. Dacă soțul meu se ducea în oraș să ducă copiii și avea și ea nevoie să meargă, normal că o lua. Dar de aici până la a-i prinde în pat pe amândoi, în casă la noi, e cale lungă. Credeți-mă că, dacă era să se întâmple asta, ieșea urât. Mă vedeți așa calmă, dar îi băteam pe amândoi. În casă la mine, unde sunt mutată de doi ani, nici măcar nu e sfințită, apoi să mi-o aducă să mi-o <<sfințească ea>>? Vă dați seama că nu ieșea frumos”. O fi prea aglomerat la Psihiatrie…!

Iar eu îmi cer scuze că v-am făcut să pierdeți atât timp pentru porcăria asta!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.