Este greu de exprimat în cuvinte durerea, revolta și șocul trăit de toți cei apropiați, de familie, prieteni, colegi, în fața unei asemenea tragedii inexplicabile. Cosmin Carp era un băiat cu care comuna Pădureni se mândrea, căci învăța, era student, urma să devină în curând un inginer mecanic pasionat cu adevărat de profesia sa, iar familia din care provine este una de oameni buni, gospodari și uniți. Moartea însă a lovit fulgerător, nemilos și fără nici cea mai mică posibilitate de a salva un tânăr care avea tot viitorul înainte.
„Cosmin, uite, toți prietenii tăi sunt aici! Dar tu nu le spui nimic, dragul nostru, iubirea noastră!!”
Astăzi este una din cele mai grele zile pentru întreaga comunitate din Pădureni și nu numai. Curg lacrimi grele și imaginea atâtor adolescenți, tineri, colegi studenți, care au ajuns deja în satul natal al lui Cosmin, pentru cel din „rămas bun” este tulburătoare și, pentru mulți, greu de îndurat. Ca un ultim omagie și semn de prietenie, un grup mare de motocicliști au ajuns la căpătâiul lui Cosmin, făcând să se audă până departe sunetul motoarelor pe care prietenul lor le-a îndrăgit atât de mult. „Cosmin, uite, toți prietenii tăi sunt aici. Dar tu nu le spui nimic, dragul nostru, iubirea noastră!”, se aude un strigăt sfâșietor, un plâns greu, care trece ca un fior rece prin inimile tuturor celor strânși la funeralii. „Cosmin, niciodată nu te vom uita”, este mesajul pe care îl poartă o fată cu obrajii uzi de lacrimi.