După un 2025 cu incertitudini și nemulțumiri pe bandă rulantă, odată intrați în 2026 observăm că nu sunt semne de redresare economică.
În primul rând, țara noastră este membră cu drepturi depline a NATO și UE. Avem destule beneficii, dar și obligații în aceste organisme interstatale. Pe noi ne-au îngenunchiat și obligațiile externe, și inabilitatea și bâlbăielile guvernelor din ultimii 5-6 ani. E vorba despre obligații financiare uriașe pentru susținerea războiului din Ucraina și încercarea de a micșora inflația din țară, încercarea de a ne achita de datoriile și dobânzile uriașe la creditele pe care România le-a făcut și pe care văd că e pregătită să le facă în continuare.
Latura aceasta economică, cu toate scăderile ei, a determinat ca pe plan social să apară proteste și tulburări. Practic, nicio clasă socială nu e mulțumită de politica guvernamentală. Protestele care se anunță vor fi mai puternice decât celelalte din 1990 încoace. S-a creat o prăpastie între bugetari și angajații sin sectorul privat. Concedierile care au început la bugetari, masive, sunt urmate îndeaproape de concedierile din sectoarele productive și din sectorul terțiar, servicii.
În Parlament, coaliția formată e mai mult în competiție decât în colaborare, fiecare partid fiind preocupat de plasarea în funcții bine plătite a camarilei proprii. Opoziția ar fi putut fi o forță dacă ar fi apărut un lider care să iubească cu adevărat țara și să grupeze în jurul său celelalte partide care nu sunt la putere.
Curtea Constituțională a devenit stat în stat, judecătorii de aici neavând alt scop decât să-și conserve privilegiile, salariile uriașe și ieșirile la pensie în jurul vârstei de 50 de ani, ceea ce nu e corect, pentru că restul populației merge la pensie femile la 62 de ani și bărbații la 65 de ani.
Fiind o țară bine plasată strategic, noi am fi putut juca un rol uriaș în Europa, însă Ungaria, Polonia, chiar Bulgaria ne-au luat-o înainte, politicienii noștri fiind niște prepăduși pe la curțile marilor puteri europene. Relațiile României cu America sunt un fel de joacă pentru Trump, care, vedeți, încearcă un joc în forță pe toată Planeta, și cred că le-a creat destule probleme și rușilor, și chinezilor.
România a dorit întotdeauna să se apropie concret de America, însă nu a reușit nimeni dintre ai noștri să se facă simțit lângă Trump, care, observ, ba „rezolvă” problema ucraineană, ba pe cea a Mexicului, mai nou Cuba și Venezuela. Acum vrea și Groenlanda și nu-i de mirare dacă ar dori și Australia, și luna de pe cer.
Închei prin a spune că șansa României nu e nici în mâna americanilor, nici a francezilor, englezilor sau rușilor, ci în vocația constructivă a cetățenilor acestei țări. Dacă, în două-trei luni de zile, Bolojan cade, se va crea o nouă majoritate, sper mai productivă și mai aproape de nevoile oamenilor. Viața celor din jurul nostru, de la orașe și state, s-a deteriorat și, culmea-culmilor, peste 50% dintre români îl regretă pe Ceaușescu.
Corneliu Bichineț
Sursa: https://www.monitoruldevaslui.ro/2026/01/corneliu-bichinet-romania-la-inceputul-noului-an/