PROFESIONISTUL… Poate doar unii pensionari din Bârlad sã-si mai aminteascã cine a fost Ion Iurcu, directorul Centru Legume Fructe (CFL) Bârlad. Partea frumoasã e faptul cã Ion Iurcu încã existã si, la venerabila vârstã de 83 de ani, e încã vioi, lucid si extrem de volubil, alãturi de sotia sa. L-am cunoscut initial în calitate de donator, pentru cã el este cel care si-a donat un teren pentru ca la Perieni sã poatã fi construitã o cresã, dar povestea sa de viatã meritã mai mult decât o mentionare într-un articol despre administratia judetului. Este povestea multor copii, pe atunci, care au înfruntat ororile rãzboiului si au pus, mai târziu, bazele agriculturii românesti. Oricât ar fi fost de frumoase, zeci de ani, românii nu au trãit cu lozincile partidului comunist, ci prin munca si profesionalismul unor oameni precum Ion Iurcu: absolvent al Facultãtii de Agronomie din Iasi, inginer la CAP Dragalina, director la CFL Bârlad, director la Asociatia Horti-viticolã Tutova si director la Trustul Horticulturã Vaslui. E posibil ca unele denumiri sã nu corespundã exact, însã ideea e cã Ion Iurcu a sfintit locul peste tot pe unde a mers. Culmea este cã atunci când a fost fotografiat de un colaborator al Securitãtii la bisericã, sfintenia sa l-a costat!
Povestea lui Ion Iurcu începe în vremurile tulburi de la sârsitul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. În 1942, familia preotului Ion Iurcu din Basarabia trecea Prutul de frica balaurului rosu de la Rãsãrit. Singurul mostenitor, pe partea bãrbãteascã, era tot Ion. Avea doar patru ani când a fost „repartizat” alãturi de familie, tatãl mama si trei surori, în Foisor, un sat din Oltenia. Au fugit de balaur fãrã sã stie cã flãcãrile lui vor cuprinde sI România. Când esti fiu de preot fugit din Moldova de peste Prut, nu te poti astepta la un viitor fericit în noua tarã comunistã. Si, totusi, acest bãietel a strâns din dinti, si-a luat viata în propriile mâini si a trãit-o. Nu doar cã a devenit cineva, dar a lãsat în urmã si doi urmasi pe mãsura carierei sale fenomenale, un bãiat cu o firmã de succes în Belgia si o fatã, profesor universitar si directoare de institut în SUA. Si toate acestea au plecat de la un bãietel firav care trecea Prutul, fãrã sã aibã habar ce se întâmplã cu el, în 1943.
Carierã ratatã în preotie din cauza înãltimii
Dupã patru generatii de preoti, Ion sau, cel mai probabil, Ionel trebuia sã fie preot. Doar cã Ionel nu avea înãltimea necesarã cât sã genereze respect si cuviosenie. Aplecare spre cele sfinte ar fi avut. „În Oltenia acelor vremuri, nu veneau prea multi oameni la bisericã si câteodatã chiar si dascãlul lipsea, asa cã de nevoie, îl acompaniam pe tatãl meu preot în timpul slujbelor. Pe atunci, vãzându-mi tatãl mi-as fi dorit sã fie preot, dar ce sã fac dacã eram asa mic de înãltime”, ne povesteste fostul director în timp ce ne aratã mândru florile exotice din grãdina casei. O casã la fel de impresionantã ca viata sa, pentru cã a apartinut unui general din Bârlad si a fost transformatã în MAT de conducerea comunistã. În mod absolut firesc, fostul director Iurcu si-a pus în functiune talentul organizatoric si a transformat fosta clãdire folositã de comunisti pe post de depozit de butoaie într-o resedintã impresionantã: „Gresia asta a fost pusã de mine si când spun de mine nu mã refer cã am comandat-o la niste meseriasi. Chiar eu am pus-o, pentru cã la Facultatea de Agronomie am primit si lectii de Constructii”.
Nasul comunei Tutova si primul solar din raion!
Nu stiu câti stiu cã satul sI comuna Tutova nu s-a numit dintotdeauna asa. Eu sigur nu stiam, pentru cã am aflat cã imediat dupã absolvirea Facultãtii de Agronomie din Iasi, tânãrul inginer Iurcu a fost repartizat la CAP Dragalina. Ulterior, în urma reorganizãrii administrative si la sugestia inginerului agronom Iurcu, aceastã comunã a primit numele Tutova, dupã cel al râului care o strãbate. Consemnãm, însã, pe lângã aceste consideratii topografice si toponimice, cã în 1966 a ajuns aici, dupã absolvirea facultãtii, Ion Iurcu. Micutul si ciudatul inginer a venit cu niste idei uimitoare. Pentru prima datã în viata lor, tãranii cooperativisti din Dragalina au vãzut un solar. De fapt, solarul ridicat de inginerul Iurcu era premierã pe raion. De atunci, CAP Dragalina nu a mai trebuit sã cumpere rãsaduri pentru cã si le asigurau singuri. Poate pãrea ceva banal acum, dar, pe atunci, era o adevãratã minunãtie a tehnologiei moderne. Chiar si Televiziunea Românã era interesatã de acest fenomen, drept pentru care fostul realizator al emisiunii Viata Satelor, Liviu Tudor Samoilã, si-a fãcut drum de mai multe ori pe aici pentru a descrie minunea agronomiei din Republica Popularã Românã. Ceea ce nu s-a spus pe atunci la TVR este faptul cã autorul acestei minuni era un tânãr de nici 25 de ani, fiul unui preot refugiat din Moldova de peste Prut sau Republica Sovieticã Socialistã Moldoveaneascã.
Dacã vrei sã fii director, trebuie sã fii membru de partid
Isprãvile tânãrului inginer au ajuns rapid la urechile partidului conducãtor, asa cã fostul director de atunci de la ILF Vaslui, Teodorascu si-a dorit un colaborator de încredere la CLF Bârlad. Pentru tineri si neinitiati, ILF era Intreprinderea de Legume si Fructe, iar CLF era Centrul de legume si Fructe. Ca sã proceseze, intreprinderea avea nevoie de materie primã, iar directorul si-a gãsit solutia în tânãrul inginer. Exista o conditie: trebuia sã fie membru de partid! Chiar dacã contribuia din plin la productia socialistã, inginerul Iurcu nu era membru de partid si era si greu sã acceadã în elitã pentru cã avea o origine nesãnãtoasã, tatãl sãu fiind preot. Solutia a venit de la directorul Cãminului Cultural din Tutova, Alistar Petcu. Dacã vi se pare cunoscut numele, asta se întâmplã pentru cã este chiar bunicul consilierului local bârlãdean Traian Petcu si tatãl fostului director al spitalului bârlãdean Viorel Petcu. Pentru cã era implicat în arte, Alistar Petcu a venit cu ideea salvatoare: „mai întâi o facem pe sotia ta membru de partid, pentru cã are origini muncitoresti, si, apoi, datoritã ei te primim si pe tine”. Asa se face cã, desi nu i-a fãcut mare plãcere, bãietelul fugit de comunisti a ajuns membru de partid. N-a depãsit niciodatã statutul de simplu membru, pentru cã pe el îl interesa doar profesia. Nu avea doar un CAP, ci o multime de grãdini de CAP de condus, iar rezultatele au fost uimitoare.
Pãcatul mersului la bisericã
Acum, când toti politicienii se calcã în picioare prin biserici si îsi fac poze în fata altarului, poate pãrea ciudat cã a fost o vreme când mersul la bisericã atrãgea dupã sine excluderea din partid. Ion Iurcu stia asta, asa cã de Paste mergea la rudele din Basarabia, acolo unde Securitatea Republicii Socialiste România nu avea competentã ca sã nu supere fratii mai mari de la Rãsãrit. S-a întâmplat însã ca în acel an, directorul Iurcu sã fie prea ocupat cu campania de primãvarã, asa cã a anulat mica excursie la rude si a fãcut imprudenta sã meargã la bisericã în noaptea de Înviere. A fost o ocazie minunatã pentru un ofiter de Securitate sã facã o pozã cu el si încã cinci membri de conducere, în total sase victime, sase trãdãtori ai poporului. A venit sedinta de partid si toti sase au fost înfierati, desemnati trãdãtori si dati afarã. Asa a fost destituit unul din cei mai tineri si promitãtori ingineri din Republica Socialistã.
N-a vrut sã-si cearã iertare de la prim-secretarul de partid al judetului
Dupã mai multe sedinte de partid, tânãrului director i s-a transmis cã poate fi iertat dacã merge sã-si cearã scuze de la prim-secretarul judetului. „N-a vrut sã se ducã. Mi-a spus cã de ce sã meargã sã cearã iertare dacã n-a gresit cu nimic. Si eu stiu cel mai bine asta. Toatã sãptãmâna, cât era ziua de lungã, muncea. Munceam si eu, pentru cã eram cadru didactic, aveam grijã de copii si de întreaga casã, pentru cã sotul meu era mereu plecat. A fost un soc, o loviturã pentru noi. Ne-am fãcut treaba, dar acum eram ostracizati si asta nu avea nicio legãturã cu ceea ce am fãcut noi pentru societate. A fost foarte greu, cea mai mare loviturã pe care am primit-o în viata noastrã. Ne-am bucurat însã cã oamenii ne-au apreciat. La ultima sedintã de partid în care Nelu a fost ridicat si supus dezbaterii, o femeie din Crivesti a vorbit sincer si a început sã plângã. A spus cã niciodatã nu au avut un inginer mai bun si cã ea nu e de acord sã fie dat afarã. Au fost mai multi, dar asta a contat doar pentru noi”, ne-a spus Nicoleta Iurcu. Eu n-am putut sã-i pun la îndoialã mãrturia, pentru cã am mâncat niste prãjituri incredibil de bune, fãcute de mâna ei. Cumva, am fost mituit!
Un sut în fund, un pas înainte
Dupã ce a fost destituit pe motiv de mers la bisericã, fiul preotului Iurcu nu a avut o vacantã prea lungã. Deja era cunoscut în întreaga Moldovã ca un inginer fenomen si a fost cooptat la Statiunea Viticolã Iasi, în postura de inspector care sã controleze tot ceea ce se întâmplã în domeniu în judetul Vaslui. Practic a devenit seful fostilor sefi, în ciuda incursiunii religioase la bisericã. Cumva aceastã epocã de aur a PCR a functionat datoritã faptului cã au fost câtiva membri cu scaun la cap care au realizat cã profesionistii sunt mult mai folositori societãtii decât membrii fideli de partid care îsi fãceau socotelile pe tabla cu mãrgele. Dupã episodul Învierii interzise, Ion Iurcu a mai ocupat functii importante. A fost directorul Trustului Horticulturã Vaslui, cel care a administrat si Vascovin Vaslui, adicã producãtorul celebrului Vasconi. Mai mult decât atât, Ion Iurcu a rezistat si dupã Revolutie ca un om de succes, pentru cã succesul sãu nu a fost pe linie de partid, ci pe linie de profesionalism.
Patron în Belgia si profesor universitar în SUA
Probabil, mai important decât cadrul didactic Nicoleta Iurcu si inginerul agronom Ion Iurcu este mostenirea geneticã, cei doi copii care si-au fãcut o carierã impresionantã în lume. Valentin si-a întemeiat o familie în Belgia si este patronul unei companii de succes. Vine în fiecare an în România si face câte o petrecere de pominã cu fostii colegi si prieteni în podul casei, amenajat ca un club undergroud, desi acesta este în mod logic overground. Gabriela Mustatã Willson este profersor universitar în USA, cu o carierã incredibilã în biologie molecularã. Aceste amãnunte completeazã un model de viatã care meritã urmat de fiecare dintre noi. Cine vrea! Cine nu vrea poate sã-si aleagã un manelist de pe TikTok!
Mi-am anuntat vizita la familia Iurcu pentru interviu, cu zece minute înainte. Am ajuns pe strada Epureanu din Bârlad în cinci minute, dar mi s-a înfundat putin entuziastmul atunci când a trebuit sã-mi parchez masina si am realizat cã nu am unde. Am reusit cumva dupã câteva manevre penibile în care am blocat mai multi participanti la trafic. M-a suprins faptul cã domnul Iurcu, în vârstã de 83 de ani, mã astepta la poarta casei. Sunt multe valori umane care ar merita amintite în acest context, dar cred cã unul este foarte important. Pânã la urmã, nu conteazã dacã mai arunci un ochi pe TikTok, pe Facebook sau alte pãcate internautice de secol 21. Conteazã sã ai bun-simt! O valoare pe cale de disparitie. E important sã cultivãm aceastã valoare, la fel de mult precum plantele cultivate de agronomul Iurcu!