Din perspectiva competenţelor administrative, powiaturile au preluat o parte din funcţiile teritoriale ale vechilor voievodate (fostul nivel echivalent NUTS 3), dar şi o parte dintre competenţele gminelor (nivelul LAU 2 – comunal), care au rămas cu funcţii administrative importante, având şi o talie medie de peste 15 mii de locuitori (de peste 2,5 ori mai mare decât nivelul LAU 2 din România – comune, oraşe și municipii).
Există trei tipuri de powiaturi:
– unele sunt powiaturi urbane, ce înglobează o singură gmină urbană (nivelul LAU 2 polonez – echivalentul comunelor, orașelor sau municipiilor); acestea sunt oraşe cu dimensiuni mari sau medii; cea mai mică astfel de structură administrativă este oraşul Sopot (31,9 mii locuitori), iar cea mai mare este capitala, Varşovia (peste 1,8 milioane de locuitori). Celelalte structuri administrative urbane au între 40 de mii de locuitori şi 806,2 mii locuitori (Cracovia);
– powiaturi periurbane grupează gminele rurale sau urbane din proximitatea marilor orașe; cea mai mare astfel de structură este powiatul periurban al Poznanului – 448,2 mii locuitori –, iar cele mai mici coboară rar sub 60 de mii de locuitori; unele dintre acestea din urmă înconjoară powiaturi urbane de talie mai modestă, iar altele se află în proximitatea marilor oraşe situate în zone mai fragmentate din perspectiva cadrului natural; oraşe precum Varşovia, Wroclaw, Lodz sau Cracovia sunt înconjurate de mai multe astfel de structuri teritoriale;
– powiaturile predominant rurale grupează gminele rurale în jurul unei gmine urbane de talie medie sau mică, situate la o distanță ceva mai mare de centrele urbane importante. Talia demografică a acestor structuri este mai modestă decât în cazul categoriilor prezentate anterior, existând peste 40 de entităţi care coboară sub 40 de mii de locuitori, unele dintre acestea având și sub 20 de mii de locuitori.
380 de powiaturi grupează palierul LAU 1 polonez, talia medie a acestora fiind destul de importantă – aproape 100 de mii de locuitori, iar mediana (o măsură poate mai importantă decât media, în cazul în care avem de-a face cu entităţi teritoriale atât de diferite dimensional) este de 60 de mii de locuitori.
Spre deosebire de reforma administrativă a statului polonez, care a conservat la nivel comunal (gmina) o bună parte a competențelor administrației locale, powiatul acaparând forță teritorială și prin transferul de competențe de la vechiul nivel voievodal, România, dacă dorește să păstreze nivelul administrativ județean, ar trebui să se concentreze pe transferul exclusiv al competențelor de la nivel comunal – ceva mai pulverizat în țara noastră decât în Polonia. Din această cauză, ar fi indicat ca entitățile LAU 1 ale României să fie ceva mai mici decât cele poloneze.
Configurațiile acestor noi entități administrative locale nu sunt atât de dificil de trasat. Pe de o parte, entitățile LAU 1 din proximitatea așezărilor urbane mari și mijlocii, capabile să periurbanizeze, pot fi construite în raport cu relațiile care se stabilesc între orașul central și comunele din proximitate, iar pe de altă parte, entitățile cu accesibilitate slabă și mediocră la marele oraș, în raport cu micile centralități locale (orașe de talie mai modestă sau locuri centrale fără recunoaștere urbană). Traseele limitelor administrative ale mai vechilor plăși din perioada interbelică (sau chiar mai vechi) pot deveni o sursă de inspirație pentru noile configurații. Însă, în cazul multor județe, limitele actuale nu mai corespund celor istorice. Acest fapt imprimă adesea o neconcordanță între posibilele configurații teritoriale din interiorul județelor actuale și sistemele teritorial-administrative care au funcționat în perioadele anterioare.
Limitele actuale ale județului Iași (vezi figura) prezintă abateri importante față de limitele județului Iași interbelic sau față de morfologiile anterioare, mai naturale, dictate de cadrul natural (mai ales de relief). Partea de sud a județului Iași concentrează un spațiu rural care a aparținut în interbelic județelor Fălciu, Vaslui și Roman. Pașcanii și teritoriul drenat de Siret și afluenții săi din amonte de municipiu au aparținut județului Suceava, care, după unirea Bucovinei cu România, s-a redefinit ca județul Baia. Vechile limite ale județului Botoșani nu ridică probleme majore de redefinire administrativă la nivel local.
În harta propusă, comunele conturate cu roșu sunt comune care au probleme de identitate. Teoretic, în perioadele anterioare, au avut centralități situate în fostele județe vecine Vaslui și Fălciu (Negrești, Codăești, respectiv Oltenești). Culmea este că, din perspectiva relațiilor, comunele respective au rămas mai bine relaționate cu vechile centralități. Între Răducăneni și comunele Ciortești și Dolhești, care au cea mai apropiată centralitate din interiorul județului Iași în Răducăneni, este absolut necesară modernizarea unei căi rutiere care să impună o accesibilitate sporită. Dobrovățul, deși pare a fi cea mai izolată localitate în contextul județului Iași, se află la doar câțiva kilometri de vechea sa centralitate, Codăești.
Scânteia, Grajduri, Ipatele, Șcheia, Drăgușeni, comune care altădată erau dependente de Negrești (Vaslui), cu greu își găsesc locul într-o entitate locală închisă de limitele actuale ale județului Iași. În partea de sud a județului a fost favorizată o centralitate locală – Țibănești, care poate deveni un centru de plasă relativ eficient.
La sud de Pașcani funcționa, în istoria județului Roman, o plasă cu centrul administrativ la Mircești, care a aparținut vechiului județ Roman. Însă această centralitate este relictă, iar Hălăuceștiul, cu unele funcții de loc central, ar juca mai bine rolul de reședință de entitate LAU 1. Stolniceni-Prăjescu, care aparținea cândva plășii romașcane, este mai legat funcțional de Pașcani, astfel că apartenența sa la o plasă centrată pe municipiul din vestul județului Iași nu ar fi forțată.
Hârlăul este o centralitate de necontestat a celor cinci UAT-uri locale situate la contactul dintre Dealul Mare și Câmpia Colinară a Jijiei. Deleni, Hârlău, Scobinți, Ceplenița și Cotnari nu ar trebui să se regăsească în mai multe entități administrative locale. Acestea au format nucleul primordial al vechiului ținut medieval al Hârlăului. Arbitrară a fost doar împărțirea acestor comune între județele Iași și Botoșani. O eventuală rețea de transport public local de la Deleni la Cotnari reclamă unitatea administrativă a acestor UAT-uri.
În nord-estul județului a existat, în istoria administrativă, o plasă. În perioada interbelică avea reședința la Bivolari, dar în prezent cel mai consolidat loc central ar fi Vlădeniul.
Alături de entitățile teritoriale centrate pe Târgu Frumos, Podu Iloaiei ar putea funcționa și Belceștiul. Municipiile Iași și Pașcani ar putea funcționa ca entități LAU 1 urbane, iar în proximitatea Iașului ar putea funcționa două entități LAU 1: Miroslava și Holboca (sau Tomești).
Oportunitatea aceasta de a construi entități locale mari și consolidate nu trebuie ratată. Este una dintre puținele șanse de a echilibra sistemul teritorial la nivel local.
George Țurcănașu este lector doctor la Departamentul Geografie din cadrul Facultății de Geografie și Geologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași