Daniela i-a fost parteneră de viață lui Andrei Beucă timp de zece ani , cei doi fiind căsătoriți apoi timp de alți zece. Consumator împătimit de alcool, bărbatul profita de orice ocazie pentru a face scandal și a-și agresa soția. După aprecierea copiilor, apăreau scandaluri măcar de două ori pe lună. În cele din urmă, femeia a decis să divorțeze, iar un incident din toamna lui 2023 a convins-o că demararea procedurilor fusese decizia corectă. În dimineața zilei de 24 octombrie, femeia se afla în fața unui bar, fumând o țigară. Bărbatul mersese la Primărie pentru a plăti impozitele. La întoarcere, fără vreun motiv, și-a atacat cu brutalitate soția, călcând-o efectiv în picioare. Agresiunea a durat câteva minute, dar la sosirea poliției, individul deja părăsise zona. Pe seară, s-a întors la bar și a căutat scandal. Cum nimeni nu a răspuns la provocările lui, a scos un cuțit cu care l-a atacat pe un client. Chiar dacă bărbatul nu avea antecedente penale, faptele sale i-au adus o pedeapsă totală de 2 ani și 4 luni de închisoare, cu executarea în regim de detenție, aplicată de magistrații Judecătoriei. De altfel, chiar soția lui Beucă insistase ca acesta să fie trimis după gratii. Bărbatul a fost obligat totodată la plata a aproximativ 17.000 lei, reprezentând costul intervenției medicale și spitalizării femeii.
Pedeapsa aplicată lui Beucă i-a fost redusă la un an și opt luni de detenție de către magistrații Curții de Apel. Aceștia au apreciat că agresiunea îndreptată împotriva soției lui Beucă nu fusese comisă în public, deci nu existau circumstanțe agravante. Într-adevăr, pentru a se reține caracterul public al faptei, legea impune prezența a măcar două persoane în afara celor implicate. Or, la agresiune asistase doar bărmănița.
Nici această pedeapsă redusă nu a fost executată în întregime. La sfârșitul lunii martie a anului trecut, Judecătoria Vaslui a aprobat cererea lui Beucă de liberare condiționată. Teoretic, una dintre condițiile ce trebuie îndeplinite pentru ca deținutul să iasă mai devreme din închisoare este ca el să-și fi plătit obligațiile civile. Beucă nu achitase cei 17.000 de lei, dar i-a impresionat pe judecători cu o poveste tristă. Era bolnav de cancer, iar pentru el orice zi era importantă. Mama sa, în vârstă de 82 de ani era singură, iar el era toată baza ei. Voia să muncească pentru a-și plăti obligațiile. Îi părea rău și așa mai departe.
O vecină a crezut că femeia era beată sau drogată
Decizia judecătorilor vasluieni nu a fost contestată de procurori, iar Beucă a fost liberat cu 96 de zile mai devreme decât ar fi trebuit, pe 2 aprilie 2025. În aceeași zi, s-a întors acasă, în Comarna. Din acel moment, Daniela mai avea mai puțin de trei săptămâni de trăit. Iar acestea au trecut repede.
Divorțul fusese pronunțat pe când Beucă se afla după gratii, iar bărbatul a decis că trebuie să se răzbune. Considera că femeia îl înșelase. Numai moartea ei îi putea spăla rușinea. Detaliile planului fuseseră stabilite încă din penitenciar. Pe 12 aprilie, un vecin îi adusese cinci litri de benzină, pentru motocoasă. Două zile mai târziu, Beucă a luat o jumătate de litru, într-o sticlă. A mai luat cu el și un ciocan. Apoi a plecat la Iași. Se interesase din timp unde locuia acum fosta sa soție. Pe 14 aprilie, la ora 5.30, aștepta pitit în preajma blocului de pe bulevardul Primăverii, așteptând ca femeia să plece la serviciu. După câteva minute, aceasta a ieșit, iar bărbatul s-a repezit asupra ei și a lovit-o de câteva ori cu ciocanul în cap. Femeia s-a prăbușit, grav rănită. A încercat totuși să se ridice. Mișcările ei, vlăguite și necoordonate, au fost văzute de o locatară a blocului, dintr-un apartament situat la parter. A crezut inițial că femeia întinsă pe asfalt era beată sau drogată și nu i-a dat prea multă atenție. Iar când a înțeles ce se întâmpla, era deja prea târziu.
Victima s-a stins după câteva zile
După ce Daniela a căzut, Beucă a stropit-o cu benzină și i-a dat foc. Apoi i-a luat poșeta, în care femeia avea telefonul mobil și câteva mărunțișuri personale și a plecat liniștit, fără a se grăbi. Doi vecini, printre care și femeia care văzuse prima incidentul au adus două bidoane de apă și au stins flăcările. În stare de șoc, primul lucru pe care l-a făcut femeia incendiată a fost să întrebe de geanta ei. Văzuse că bărbatul i-o luase. Apoi a aruncat din zona gâtului o bucată de material textil ars și a rămas întinsă, respirând greu.
Victima a fost transportată la spital în stare deosebit de gravă, iar de la început medicii nu i-au acordat multe șanse. Fața îi fusese practic sfărâmată de loviturile de ciocan, suferise și o fractură dublă de mandibulă, numeroși dinți, ca și o parte a buzelor și bărbiei lipseau. Trupul îi era acoperit de arsuri profunde pe cea mai mare parte din suprafață. Mai grav, zona pieptului și gâtul, de jur-împrejur erau și ele arse. Medicii au făcut o traheostomă de urgență pentru a o ajuta să respire. Următoarele câteva zile s-au scurs în operații chirurgicale efectuate aproape la foc automat. Nimic nu a mai putut-o salva, iar femeia a murit pe 20 aprilie.
„Am făcut-o pe Dani, varză”
Plecat de la locul faptei, criminalul s-a șters de sângele de pe mâini cu șervețelele pe care le-a găsit în geanta femeii. A băut liniștit o cafea și a mers apoi la benzinăria OMV de lângă Lidl Nicolina, de unde și-a cumpărat vodcă și antigel, cu care voia să se sinucidă. S-a dus în cimitirul „Sf. Vasile”, de unde și-a sunat mama.
,,Mamă, am ucis-o pe Dani! Nu-ţi spun unde sunt, că vreau să mai trăiesc oleacă. Nu ne mai întâlnim niciodată. Îmi pare rău ce-am făcut. Nu-mi pare rău ce am făcut! Sunt nebun. Sunt unde tre’ să fiu. Fug şi eu de lege. Uăi, îţi spun. Am făcut-o pe Dani, varză. Nu-i… problemă. Dani îi moartă. Îţi spun. Am prins-o. I-am dat cu ciocanu’ în cap. I-am dat foc după aceea. Nu ai cum să mă salvezi pe mine. Dacă vrei… n-ai ce salva la mine, că nici nu merit să fiu salvat. Îs bolnav psihic”, i-a spus bătrânei.
Polițiștii l-au ridicat din cimitir, pentru că Beucă nu și-a mai făcut curaj să se sinucidă. A rămas calm în timpul anchetei, recunoscând integral faptele și decriind cu lux de amănunte cele întâmplate. De exemplu, la fața locului, polițiștii găsiseră fragmente de os. Întrebat de ele, Beucă a apreciat că s-ar putea ca femeii să-i fi sărit dinții în urma loviturilor date cu ciocanul. Purta proteză. Nicio clipă nu a manifestat sentimente de regret sau remușcări. A spus că „îl doare la bască” și poate „să ia și 40 de ani”. Femeia îl „viclenise”, îl înșelase cu alți bărbați, deci merita să moară. Ar fi vrut totuși să rămână în viață mai mult timp, să se chinuie.
Instanța a rămas în pronunțare. Judecătorii nu s-au grăbit
Cruzimea incredibilă manifestată de criminal i-a determinat pe anchetatori să dispună efectuarea unei expertize psihiatrice. Bărbatul suferea de o tulburare mixtă de personalitate, emoțional instabilă și antisocială. Avea nevoie de tratament de specialitate. Concluziile psihiatrilor au venit mult prea târziu pentru Daniela. La data expertizei, era moartă deja de opt zile.
Procesul în sine nu a avut istoric, terminându-se în doar șapte termene de judecată. Dintre acestea, primele două au fost amânări, pentru că judecătorii se aflau în grevă nedeclarată oficial. La al treilea termen, asistat de un avocat din oficiu, Beucă a cerut audierea unei martore, care i-ar fi dat adresa fostei sale soții. Fără aceasta, nu ar fi știut unde să o găsească și nu ar fi comis crima. Femeia a fost audiată la următorul termen. Ea a spus însă că știa doar că fosta soție a lui Beucă locuia pe undeva, pe lângă fosta Policlinică Industrială. Nimic mai mult. Mărturia ei nu a adus practic nimic nou față de rechizitoriul procurorilor. În cuvântul său, avocatul din oficiu a cerut ca lui Beucă să i se dea o pedeapsă minimă. Era bolnav incurabil și nu se știa dacă va supraviețui în penitenciar. I s-a dat cuvântul și inculpatului, care nu a avut nimic de adăugat. Recunoștea totul. Instanța a rămas în pronunțare. Judecătorii nu s-au grăbit. Și-au mai lăsat două termene pentru deliberare, deși cazul era mai mult decât clar. Inculpatul se afla însă în penitenciar, iar probabilitatea unei alte sentințe decât cea maximă era practic exclusă. Amânările repetate pentru „deliberare” sunt o practică obișnuită, mai ales atunci când judecătorii sunt aglomerați cu dosare. Timpul necesar deliberării este de regulă scurt, dar magistrații amână decizia pentru a avea timp să se ocupe de alte cazuri. Ultima amânare pentru deliberare a durat doar două zile, după care magistrații Tribunalului au pronunțat sentința.
Violența este de multe ori aprobată tacit
În cuvântul lor, judecătorii au subliniat mentalitatea tradițională de superioritate a bărbatului față de femeie, prin care el își arogă dreptul de control asupra familiei. Control care poate ajunge, după cum s-a văzut, chiar până la crimă. „Mentalitatea privind superioritatea masculină reprezintă un principal factor responsabil în manifestarea fenomenului de violență domestică iar în România, mai ales în mediul rural, familia este văzută ca o sferă privată, aflată sub controlul bărbaților, având la bază modelul patriarhal de relaționare, în care bărbatul decide și femeia ascultă, se conformează și îl urmează. O altă problemă este cea a percepției asupra desfacerii căsătoriei, existând încă, moștenită prin educație, perspectiva conform căreia divorțul este recunoașterea unui eșec (de multe ori al femeii, considerată a fi principala responsabilă de unitatea familiei). De asemenea, permisivitatea socială față de violența în cuplu – conflictele violente din familie, în care femeia este victimă, devin într-o oarecare măsură cunoscute în rândul anturajului, în rândul comunității în care trăiesc iar lipsa de reacţie a celor din jur denotă indiferenţă sau chiar o aprobare tacită. În multe relaţii de cuplu, violența este văzută ca o formă de soluționare a situațiilor tensionate/conflictuale, prin intermediul căreia se încearcă impunerea unei viziuni proprii asupra unor aspecte care ridică divergențe”, au arătat judecătorii. Aceștia au subliniat faptul că familia de proveniență, anturajul, prietenii sau colegii își au rolul lor în perpetuarea violenței în familie. Ar putea interveni, dar de multe ori aprobă tacit violența, considerând-o normală.
Hotărârea Tribunalului nu este definitivă
Magistrații Tribunalului au apreciat că prin „uciderea abominabilă a soției sale”, inculpatul dovedise că era „incorigibil” și „un pericol major pentru societate”. Lipsa remușcărilor, a capacității de a înțelege consecințele faptelor sale și a disponibilității de a se îndrepta măcar pe viitor nu lăsa alternativă judecătorilor. Aceștia l-au condamnat pe Beucă la închisoarea pe viață pentru omor calificat cu premeditare și prin cruzimi. În vârstă acum de 57 de ani, Beucă are dreptul ca, după împlinirea vârstei de 65 de ani, să ceară înlocuirea pedepsei cu închisoarea pe 30 de ani. El a mai fost condamnat și la 5 ani de închisoare pentru tâlhărie calificată și i s-au adăugat la pedeapsă cele 96 de zile rămase neexecutate din prima pedeapsă. Acestea din urmă au fost absorbite în pedeapsa principală, cea maximă. Beucă a fost obligat și la urmarea unui tratament medical psihiatric, ca și la plata către Spitalul „Sf. Spiridon” a sumei de 68.820 lei, reprezentând costul încercărilor disperate ale medicilor de a salva viața victimei. Fratele și copiii victimei nu au cerut niciun fel de despăgubiri. Hotărârea Tribunalului nu este definitivă, ea putând fi modificată de Curtea de Apel. Este însă puțin probabil ca la nivelul instanței superioară să poată fi invocate motive pentru a-i determina pe judecători să dispună aplicarea unei pedepse mai ușoare.