Discursul anti-sistem promovat de Alianța pentru Unirea Românilor începe să se clatine atunci când este confruntat cu biografiile unor aleși ai partidului. Un exemplu invocat public de activistul civic Valeriu Nicolae este cel al deputatului AUR de Vaslui, Laura Gherasim, personaj pe care acesta îl include într-o analiză amplă despre contradicțiile dintre retorica partidului și realitatea din spatele ei. Într-o postare dură, Valeriu Nicolae descrie traseul public al Laurei Gherasim ca fiind departe de imaginea de „outsider” sau de „victimă a sistemului”. Fostă vedetă TV și participantă la concursuri de frumusețe, actuala parlamentară AUR este prezentată ca având un parcurs profesional modest, dublat însă de o prosperitate financiară considerabilă în familie. Potrivit postării, soțul deputatului ar fi fost implicat în numeroase afaceri cu statul, în asociere cu persoane condamnate penal pentru fapte precum șantaj, fraudă sau fals. Aceste afirmații sunt formulate ca acuzații publice ale autorului postării și nu sunt însoțite, în acest stadiu, de hotărâri judecătorești prezentate în mod explicit. Un element central semnalat este declarația de avere, în care apare un venit de aproximativ 700.000 de dolari, atribuit câștigurilor din criptomonede. Suma, indicată ca fiind „exact 700.000”, este prezentată de Valeriu Nicolae ca fiind cel puțin neobișnuită, în contextul lipsei de detalii publice care să explice mecanismul acestor câștiguri. În aceeași postare, se mai susține că soțul deputatului ar fi fost asociat cu un general din zona serviciilor secrete, cadru universitar implicat în validarea unor doctorate controversate, aspect care, din nou, contrazice frontal mesajul anti-sistem și anti-structuri de putere promovat de AUR. Un alt punct sensibil îl reprezintă fondurile europene. Deși AUR se poziționează public împotriva „Bruxelles-ului” și a influenței Uniunii Europene, firma controlată de familia Gherasim ar fi beneficiat, conform postării, de peste 3,5 milioane de euro din fonduri europene, alături de contracte consistente cu instituții ale statului român. Toate aceste elemente sunt puse de Valeriu Nicolae sub semnul unei ipocrizii structurale: un partid care clamează tradiția, moralitatea creștin-ortodoxă și lupta cu „sistemul”, dar care promovează și susține persoane ce ar fi prosperat tocmai prin mecanismele acestui sistem. Concluzia postării, preluată ca atare, este una politică și de opinie: AUR nu ar reprezenta o alternativă reală la partidele vechi, ci o replică a acestora, cu aceleași practici și rețele de interese, ambalate într-un discurs mai agresiv și mai eficient propagandistic. Articolul de față redă fidel criticile formulate de Valeriu Nicolae și semnalează discrepanțele dintre discursul public și biografiile unor lideri AUR, fără a substitui rolul instituțiilor de control sau al justiției.