Joi, 14 August 2025
În după-amiaza zilei de joi, 14 august 2024, Preasfințitul Părinte Ignatie a oficiat, la Catedrala Episcopală din Huși, slujba Vecerniei Mari, Litia și Prohodul Maicii Domnului.
Credincioșii au cântat, alături de Ierarhul Hușilor și de slujitorii Catedralei, strofele ce alcătuiesc Prohodul Maicii Domnului.
În cuvântul adresat celor prezenți, Preasfinția Sa a vorbit despre modul în care Maica Domnului a întâmpinat trecerea din această lume:
Am intrat în atmosfera deosebită a marii sărbători închinată unui eveniment din viața Maicii Domnului: Adormirea ei, mutarea ei la ceruri.
Din punct de vedere teologic, liturgic, aceasta este cea mai mare sărbătoare dedicată Maicii Domnului. Măreția, profunzimea acestei sărbători rezidă în faptul că Maica Domnului a trecut prin moarte, însă trupul ei nu a fost lăsat să fie cuprins de stricăciune , de descompunere. Însuși Domnul este Cel care săvârșește mutarea Maicii Sale la ceruri.
Hristos este Cel care a biruit moartea prin Învierea Sa, și cea care a beneficiat în mod deplin, covârșitor, de această lucrare tainică a Învierii lui Hristos, a fost în primul rând Maica Domnului. În Ortodoxie, Sărbătoarea ei nu se numește înălțarea la cer sau ridicarea ei la cer pentru că numai Domnul este Cel care S-a înălțat la ceruri – a înviat, a biruit moartea și apoi S-a înălțat la ceruri cu trupul Său.
Maica Domnului este cea care trece prin moarte, însă Domnul nu-i lasă trupul să intre în stare de putrefacție, de descompunere, pentru că din acest trup al ei, Însuși Domnul Hristos S-a întrupat ca Om; Fiul lui Dumnezeu a venit în lume ca Om, Și-a asumat firea omenească, exceptând păcatul, din trupul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Se cădea ca acest trup care prin zămislirea, întruparea și nașterea Fiului lui Dumnezeu să devină un chivot dumnezeiesc sau ca un rug nears plin de lumina dumnezeiască, să nu fie prins și el de stricăciune, de descompunere așa cum sunt cuprinse trupurile noastre. Noi, după ce murim, intrăm în stare de descompunere.
Acesta este unul dintre motivele importante, teologice, datorită căruia Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului ocupă un loc foarte special printre sărbătorile dedicate ei.
Un al doilea motiv pe care îl deducem este cel legat de faptul că noi trebuie să luăm aminte la modul în care Maica Domnului a plecat din lumea aceasta . Tradiția ne spune că ea a fost primită de îngeri, de Însuși Domnul, Care a primit sufletul ei.
Când privim la icoana Adormirii Îl vedem pe Domnul Hristos că are în brațe un prunc înfășurat în haine albe. Este sufletul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, curat, neprihănit, frumos, luminos, suflet care L-a slujit toată viața, cu multă dăruire, pe Fiul Său.
Maica Domnului împlinește ceea ce noi cerem la fiecare Liturghie: „sfârșit creștinesc vieții noastre”. Îi cerem Domnului acest lucru, adică să avem un sfârșit creștinesc, să-l conștientizăm, să-l simțim ca fiind cel care ne înlesnește întâlnirea noastră cu El și că moartea este o deschidere înspre o altă perspectivă. E greu să asumăm perspectiva aceasta.
Nouă ne este frică de moarte. E suficient să primim un anunț din partea unui medic că suferim de o boală și deja se instalează în noi, frica. Sau dacă se instalează orice formă de disfuncționalitate la nivelul trupului nostru, aceasta ne aruncă într-un soi de frică. Și, de fapt, în spatele tuturor fricilor stă o frică fundamentală: frica de moarte. Sfinților nu le era frică de moarte. Ei așteptau să vină momentul morții, și aceasta fără ca să fie macabri. Pentru că ei vedeau în moarte posibilitatea întâlnirii cu Dumnezeu .
Maica Domnului este prin excelență modelul de om care a murit înconjurată de îngeri și primită de Însuși Fiul Său.
Să ne ocrotească Maica Domnului, să ne dea bucurie și să răsplătească dragostea celor ce ați venit la biserică în această seară.