„Este obligatoriu ca magistraților în funcție să le fie asigurat un cadru normativ predictibil, iar această condiție este incompatibilă cu modificările de substanță, în mod repetat, ale statutului acestora, al căror efect este acela de a crea un sistem normativ fundamental diferit de cel existent la momentul accesului în profesie. Judecătorii și procurorii în funcție și-au asumat responsabilitățile specifice, gestionând un volum imens de cauze, în condițiile unui cadru normativ deseori lipsit de calitatea necesară și supunându-se celui mai strict regim de incompatibilități și interdicții, având așteptarea legitimă că statul, la rândul său, își va respecta obligația de a le asigura stabilitatea componentelor esențiale ale statutului lor”, CSM.
Citatul de mai sus aparține CSM, instituția care reprezintă și nu prea magistrații români. Evident, instituția e extrem de ofuscată pentru că premierul Bolojan a anunțat că intenționează să umble puțin la pensiile și vârsta de pensionare a magistraților. Eu nu sunt expert și nu spun că e rău sau bine, dar mi-a atras atenția o afirmație atât de hilară încât poate bate la fundul gol cele mai tari bancuri cu Bulă. CSM-ul amintit declară că, în caz că se vor pune în aplicare măsurile lui Bolojan, acestea vor conduce, (atenție maximă!) „la distrugerea sistemului de justiție din România”. Voi realizați că domnii din CSM care au clocit acest motiv merg pe ideea că sistemul de justiție din România funcționează, iar acum, iaca dezastru, va fi distrus! Se duce dracului justiția pentru că judecătorii și procurorii vor ieșit cu câțiva ani mai târziu la pensie! Eu înțeleg solidaritatea de breaslă, înțeleg că vrem să fie bine pentru toată lumea, dar nu înțeleg cum poate considera cineva, fie el magistrat, că, în România, justiția funcționează impecabil. Avem sute, poate mii de cazuri de corupție tergiversate, îl avem noi, vasluienii, pe Dumitru Buzatu într-un proces mai lung decât o telenovelă turcească. Și nu lungimea e problema, ci probabilitatea unui sfârșit fericit! Iar domnii magistrați se simt ostracizați și marginalizați!
Știu că nu doar ei sunt problema, ci și legile făcute de parlamentari cu dedicație. (Îmi cer scuze pentru clișeu!) În România, un proces de corupție poate dura de zece ori mai mult decât în multe țări europene. Dar, de cele mai multe ori, judecătorii tergiversează procesul pentru că au această posibilitate legală și atât de imorală, nu pentru că ar fi obligați! Având în vedere acest context, nu văd prea mulți români dispuși să plângă pe umărul magistraților! Dar poate am eu o impresie greșită și mult prea personală!