Luni, 28 Iulie 2025
Luni, 28 iulie 2025, Înaltpreasfinţitul Părinte Serafim, Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, alături de Preasfinţitul Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor, au oficiat Sfânta Liturghie în altarul de vară al Parohiei „Pogorârea Sfântului Duh” din Negreşti, Protopopiatul Vaslui. Vizitele Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Serafim la Negreşti au devenit o tradiţie, Înaltpreasfinţia Sa oferind în această zonă, de mai mulţi ani, numeroase ajutoare şi burse pentru sprijinirea copiilor aflaţi în risc de abandon şcolar.
Din soborul slujitorilor a făcut parte și părintele protopop Adrian Chirvasă, și părintele paroh Ioan Cucu.
În omilia rostită după citirea fragmentului evanghelic, Părintele Episcop Ignatie a arătat că omul își pierde verticalitatea atunci când lasă păcatul să capete dimensiune în viața sa:
În acest fragment evanghelic ni se vorbește despre „semnul lui Iona”, cel dat tuturor creștinilor și despre „aluatul fariseilor”. Aparent nu vedem niciun fel de legătură despre ce înseamnă „semnul lui Iona” și „aluatul fariseilor”. Cei ce sunteți familiarizați cu citirile din Sfânta Scriptură, evenimentul legat de „semnul lui Iona” este, de fapt, o anticipare a Învierii lui Hristos. Așa cum Iona a stat trei zile în pântecele chitului, la fel Domnul Hristos a stat în mormânt trei zile, și a treia zi a înviat. Nu în sensul că a trebuit să stea trei zile ca să lupte cu moartea; Hristos doar a gustat moartea pentru noi și a biruit-o pentru că El este Viața ființială, Însăși Viața absolută, în Dumnezeu nu încape moartea.
Prin urmare, noi suntem chemați să ne asumăm acest statut de oameni ai Învierii, ai luminii, ai biruinței păcatului, ai biruinței asupra a ceea ce cauzează în viața noastră moartea sufletească. Hristos este Cel care, fără de păcat, Și-a asumat condiția noastră umană cu toate cele ale ei, din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, pentru ca să o răscumpere, să o îndumnezeiască și să-i redea strălucirea și mai minunată și mai frumoasă decât a avut-o Adam înainte de cădere. Această strălucire și repunere în demnitatea a ceea ce este omul și cum a fost creat după chipul lui Dumnezeu, s-a săvârșit în mod plenar, absolut și deplin prin Învierea Sa.
Învierea lui Hristos este cea care impregnează ființa noastră în mod atât de profund, ontologic, și o umple de energiile cele necreate, de lumina cea veșnică care nu apune niciodată. Așa vrea Dumnezeu, să avem fiecare această lumină, această energie necreată, slava Învierii, în trupurile noastre și în viața noastră.
Vom putea să ne bucurăm de această lumină a Învierii dacă suntem atenți la ceea ce Hristos Însuși îi atenționa pe cei ce-L ascultau, adică să ne ferim de „aluatul fariseilor”. Este, desigur, o metaforă pe care o folosește Hristos, dar nu lipsită de conținut, cum credem noi.
Toate cuvintele lui Hristos au un conținut și schimbă viața omului în mod fundamental. De aceea este atâta de important să fim atenți la lecturile biblice din cadrul Liturghiei, și acasă ori de câte ori deschidem Sfânta Scriptură, fiindcă ni se dă un cuvânt care nu are nimic în spatele lui așa cum au cuvintele noastre; cuvintele noastre au păcat, sciziune, dezbinare – oricât am fi de meșteșugiți și oricâtă artă a elocinței am stăpâni, niciodată nu se va putea compara cuvântul omenesc cu cel al lui Dumnezeu, care este un cuvânt ce instaurează în om unitate, liniște, pace și sigur, el îndumnezeiește sufletul omului.
„ Aluatul fariseilor” este ipocrizia, falsitatea, minciuna , faptul că noi ne autoamăgim și ne iluzionăm că am trăi o viață duhovnicească profundă. Dacă stăm și analizăm la rigoare, vom constata că nu suntem așa cum ne cere Hristos, oameni ai Învierii.
În limba greacă, „înviere” înseamnă „ridicare în picioare”, starea aceasta de verticalitate. Când ne referim la o persoană care manifestă probitate morală și e foarte cinstit și onest, noi spunem că are verticalitate,
adică nu se încovoaie, nu se lasă povârnit de ceea ce este mincinos, de ceea ce poate să ne dezumanizeze.
Păcatul ne dezumanizează cel mai mult – că noi ne ferim de atâtea lucruri de care ne este teamă că ar știrbi din umanitatea noastră, din strălucirea noastră. Păcatul este cel care știrbește umanitatea noastră și ne face urâți; mai întâi înlăuntrul nostru și apoi, această urâțenie se răsfrânge și în exterior prin atitudinile, prin ceea ce este în modul nostru de a ne comporta.
Preasfinția Sa a afirmat că rugăciunea și prezența harului lui Dumnezeu, primit prin Sfânta Împărtășanie, au puterea să îl schimbe lăuntric pe om:
Noi primim, în dar, energiile necreate, ori de câte ori ne împărtășim cu Trupul și cu Sângele Domnului. Dacă ascultați și citiți cu atenție rugăciunile de dinainte și de după Împărtășanie, ni se spune acolo că noi ne umplem de lumină. Suntem îndumnezeiți ori de câte ori ne împărtășim sau sporim acest grad de îndumnezeire a ființei noastre prin împărtășirea cu Trupul și cu Sângele Domnului. Desigur, ori de câte ori ne rugăm sau facem o faptă bună, deja sporim lumina pe care Dumnezeu a așezat-o în noi.
Un om în care se sălășluiește lumina nu poate fi ipocrit, fals sau mincinos, pentru că însăși lumina este cea care scoate la iveală totul . Lumina aceea a Învierii ne ajută să ne vedem exact așa cum suntem, și nu cum am dori noi sau cum ne autoiluzionăm noi și ne punem, uneori, pe niște piedestale care nu ni se cuvin în niciun fel.
Această lumină a Învierii ne ajută să fim și oameni smeriți. Smerenia este arta de a fi la locul nostru, nici mai sus, nici mai jos
Domnul spune că cei ce erau de față așteptau ceva semne, minuni, ceva care să-i convingă într-un fel, fiindcă așa suntem noi, oamenii, dominați de rațiune. Sunt atâtea taine de care ne bucurăm și pe care nu le putem decela prin scoica minții noastre. Noi înșine, și în relația cu cel de lângă noi, constatăm că suntem o taină, unul pentru celălalt, și nu ne putem pătrunde cum am dori noi. De fapt, ceea ce rămâne în sfera aceasta a tainei, este cel mai minunat lucru. Unde este lumina Învierii în sufletul omului – și Liturghia este cea care aprinde în noi și face să vină cu putere multă această lumină – nu are ce căuta minciuna, ipocrizia sub toate fațetele ei, fiindcă este alungată din viața noastră.
Să ne învrednicească Domnul să fim oameni ai Învierii, să asumăm semnul acesta sub care noi să trăim. Dumnezeu le spune celor care doreau minuni, spectacol, că lucrurile cele mai profunde au loc în taină și într-o liniște extraordinară. Acestea sunt cele care-l schimbă pe om cu adevărat.
La finalul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Serafim a mulțumit Părintelui Episcop Ignatie pentru lucrarea pastoral-filantropică desfășurată în Episcopia Hușilor și i-a îndemnat pe cei prezenți să fie oameni de rugăciune și să aibă în vedere milostenia:
Numeroși credincioși români din Germania doresc să ajute copiii săraci din Moldova. Românii sunt sensibili la ajutorarea familiilor numeroase, cu copii mulți dar săraci. Milostivirea față de familiile numeroase reiese din sentimentul păcătoșeniei, păcatele se răscumpără în fața Domnului prin milostenie și facere de bine.
Conștiința păcatului și pocăința pentru păcate face ca Dumnezeu să ne ierte și să se milostivească asupra noastră.
Să fim oameni de rugăciune, ca prioritate a vieții noastre; în orice moment al zilei suntem datori să ne rugăm
Care sunt minunile pe care Dumnezeu le face cu noi atunci când ne rugăm? Dumnezeu ne dăruiește o inimă bună, o inimă blândă, iertătoare, compătimitoare, care are milă față de toți semenii săi
În inima bună se concentrează și se recapitulează toată umanitatea.
Postul și rugăciunea creează o inimă bună și compătimitoare. La Judecată vom fi întrebați cât bine vom fi făcut semenilor noștri, care, de fapt, este un bine făcut lui Hristos, Care este ascuns în ei, mai cu seamă în cei săraci, flămânzi, închiși, bolnavi. Tot binele pe care-l facem, îl facem pentru Dumnezeu și tot El ne răsplătește și ni-l înmulțește în viața noastră. Să ne ajute Domnul să fim oameni rugători, postitori și milostivi.
La rândul său Părintele Episcop Ignatie a mulțumit Părintelui Mitropolit Serafim pentru parteneriatul dintre Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Germaniei, Austriei și Luxemburgului și Episcopia Hușilor, și pentru sprijinul substanțial pe care îl acordă, de foarte mulți ani, prin intermediul burselor, copiilor proveniți din familii numeroase, din Negrești și localitățile limitrofe, pentru împiedicarea abandonului școlar:
Mulțumim, în mod foarte firesc și îndatoritor, Părintelui Mitropolit Serafim al Germanei, Europei Centrale și de Nord, pentru faptul că an de an ține foarte mult ca lucrarea filantropică, ajutorul pus la dispoziția copiilor care au foarte mare nevoie, să fie pecetluit de Liturghie, pentru ca acest ajutor să poarte cu adevărat duhul iubirii de oameni pe care Domnul ne-a împărtășit-o nouă prin Întruparea Sa.
Părintele Mitropolit Serafim împreună cu preoții și cu credincioșii din Germania concretizează această iubire de oameni înspre cei care au foarte mare nevoie. Știți foarte bine, sunt 500 de copii care beneficiază de aceste burse care îi ajută să nu abandoneze școala și să devină oameni pregătiți, să-și asume o profesie și găsind un loc de muncă, cei ce muncesc să-i ajute pe cei de acasă. Cam acesta este circuitul. Eu am această deviză și IPS Serafim este cel care o concretizează într-un fel: „prin educație scăpăm de sărăcie”. E important acest lucru. Alți 50 de copii se bucură de o masă caldă . Banii sunt atât de bine chibzuiți și cu atâta onestitate pentru că avem această conștiință și la nivelul Episcopiei Hușilor. Avem 800 de vârstnici și copii pe care-i hrănim zilnic. Alte câteva sute de persoane care beneficiază de îngrijirile noastre medicale, și o farmacie socială la nivel de Episcopie pentru cei ce au nevoie. Avem cinci ambulanțe din care două ne-au fost dăruite de către IPS Serafim, prin Crucea Roșie bavareză. Îi dăm slavă lui Dumnezeu pentru aceste lucruri. Avem în conștiința că banii care sunt pentru săraci trebuie să meargă la săraci. Dacă umblăm în banii săracilor, săraci ajungem și nu ne va ajuta Dumnezeu. Ei merg exact acolo unde este nevoie.
Sunt atâția tineri care acum sunt studenți, unii muncesc, și i-am auzit pe cei ce muncesc mulțumind Bisericii că li s-a dat bursa respectivă, că au reușit să facă medicina, dreptul, iar aceștia, la rândul lor, spun că-i ajută și ei pe cei nevoiași, pe frații lor mai mici, tot așa cum au fost ajutați și ei. Acest circuit al iubirii de oameni se multiplică prin aceste gesturi filantropice.
Îi mulțumesc Părintelui Mitropolit din inimă. Personal am o mare cinste față de dumnealui. El este un mare rugător și unde este rugăciune, este foarte multă iubire de oameni. Unde nu este rugăciune, cum spunea un gânditor rus, Vasile Rozanov, se instalează starea de nebunie. Rugăciunea ne dă lumină, dragoste atât față de Dumnezeu cât și față de oameni.