În a doua zi de Crăciun, pe 26 decembrie în fiecare an, regăsim sărbătoarea Soborul Maicii Domnului. În această importantă zi are loc adunarea cerească, alături de adunarea pământească în jurul Maicii Domnului. Soborul Macii Domnului este unul din cele cinci mari praznice din anul bisericesc închinate Maicii Domnului. Totodată, este una din cele mai vechi sărbători în cinstea Fecioarei Maria, datând din secolul al V-lea. Soborul Maicii Domnului a devenit model de sărbătoare și pentru alți sfinți precum Soborul Sfinților Ioachim și Ana, Soborul Sfântului Ioan Botezătorul sau Soborul Sfinților Arhangheli.
Soborul Maicii Domnului și pomenirea sfântului și dreptului Iosif. A fost fiul lui Iacov din neamul lui David, de meserie tâmplar și a fost logodnicul Fecioarei Maria. Conform tradiției creștin ortodoxe, Iosif era deja în etate în momentul logodnei sale cu cea fără prihană, fiind rânduit spre purtarea de grijă a Pruncului Sfânt, ca tutore și părinte legal.
A aflat de la înger, în somn, adevărul despre nașterea Mariei, fiindu-i descoperită și identitatea
Celui ce avea să vină în lume. După plecarea magilor Melchior, Baltazar și Gaspar care au adus trei daruri: aur, smirnă și la ieslea în care se afla Iisus cu Maica Domnului, îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: ,,Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă”. (Fuga în Egipt – Ev.: Matei 2, 13-23)
Soborul Maicii Domnului însemnează adunare de oameni şi, în împrejurarea de acum, el vrea să spună două lucruri:- cuvântul acesta este o chemare către cei credincioşi care se adună astăzi, în cinstea Maicii Domnului, aici pe pământ; – pe de altă parte, cuvântul „sobor” ne aduce aminte că Maica Domnului se află preaslăvită, fără de asemănare, în mijlocul tuturor Sfinţilor fericiţi din ceruri şi că, aşa fiind, adunarea noastră de astăzi, de pe pământ este, de fapt, o împreună-prăznuire a noastră cu cetele tuturor Sfinţilor şi Îngerilor din ceruri.
Prăznuim Soborul Maicii Domnului la data de 26 decembrie 2023, în a doua zi de Crăciun, tocmai pentru a fi imediat după Naşterea Domnului şi astfel se uneşte pe veci toată omenirea cu Dumnezeu.
Pentru creștinii ortodocși este una dintre cele mai importante praznice ale calendarului creștin ortodox închinate Fecioarei Maria. Cu acest prilej, sute de mii de creștini merg la Biserică pentru a se ruga pentru sănătatea, fericirea și iertarea de păcate ale lor și a celor dragi lor după care creștinii merg să-și viziteze rudele, familia, nașii și finii și se bucurându-se de timpul petrecut împreună consumând diferite preparate culinare tradiționale de Crăciun – friptură de porc, piftie, sarmale și ciocnind un pahar pentru bucuria lor.
In credinta populară în a doua zi de Crăciun se duc oamenii cu colac la naș. Colacul constă din șapte pâini, un cocoș sau alte orătănii din ogradă, două-trei sticle cu țuică și vin, o coastă-două de porc, doi-trei cârnați și alte mărunțișuri. Când ajung acolo, finul sărută mâna nașii și a nașului și, când acesta din urmă ia desagii din mâinile finului, îi adresează nașului cuvintele: „De la noi puțin, de la Dumnezeu mai mult“. Pe urmă se așează la masă, petrecând împreună până seara, venind acasă ,,cu căciula pe nas, ca de la naș”.
De asemenea, în semn de bucurie și recunoștință față de tinerețe, fetele și flăcăii de la sate joacă în a doua zi de Crăciun hora în mijlocul satului după muzica lăutarilor. Potrivit credinței populare, vor fi toți participanții la horă vor fi sănătoase pe tot parcursul anului următor.
Astazi nu se spală rufe, nu se dă cu mătura prin casă sau curte, nu se coase și nu se taie pentru a nu atrage nenorociri în anul viitor.
Să sperăm că aceste frumoase tradiţii vor mai dăinui şi peste ani.
Dan HORGAN
– Adrian Fochi – ,,Datini şi eresuri populare de la sfârşitul secolului al XIX-lea”, Editura Minerva, Bucureşti, 1976.
– Antoaneta Olteanu – ,,Calendarele poporului român”, Editura Paideia 2001.
– Arthur Gorovei – ,,Credinţi şi superstiţii ale poporului român” Editura ,,Grai şi Suflet – Cultura Naţională” Bucureşti, 1995.
– Cornel Dan Niculae – Leacuri şi remedii magice din Carpaţi. Magia şi fiinţele fantastice din arhaicul românesc. Editura: Electra, 2011
– Elena Niculiţa Voronca – ,,Datinile si credinţele poporului român”, Editura Polirom Iaşi 1998.
– Gh. F. Ciauşanu – „Superstiţiile poporului român” Editura Saeculum Bucureşzi 2005.
– Ion Ghinoiu – ,,Obiceiuri populare de peste an”, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1997.
– Ion Ghinoiu – ,,Panteonul românesc” Dicţionar, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2001.
– Ion Ghinoiu – ,,Sărbători şi obiceiuri româneşti”, Editura Elion, Bucureşti, 2002.
– Ion Ghinoiu – ,,Zile şi mituri. Calendarul ţăranului român 2000”, Editura Fundaţiei PRO, Bucureşti, 1999.
– Ion Taloş – ,,Gândirea magico-religioasă la români”, Dicţionar, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2001.
– Irina Nicolau – ,,Ghidul Sărbătorilor Româneşti”, Editura Humanitas, 1998.
– Narcisa Ştiucă – ,,Sărbătoarea noastră cea de toate zilele”, Editura Cartea de Buzunar, 2006.
– Marcel Lapteş – „Timpul şi sărbătorile ţăranului român” , Editura Corvin, 2009.
– Marcel Olinescu – ,,Mitologie românească”, Editura Saeculum I. O., Bucuresti, 2001.
– Mihai Coman – Mitologie populara românească. Editura: Minerva, Bucureşti, 1988.
– Proloagele de la Ohrida, Editura Cartea Ortodoxă, 2005.
– Romulus Antonescu – ,,Dictionar de simboluri și credințe tradiționale romanești”, Ediție digitală, 2009
– Romulus Vulcănescu – ,,Mitologie Română”, Editura Academiei R.S.R. Bucureşti, 1985.
– Simion FIorea Marian – „Sărbătorile la români” Editura “Grai şi Suflet – Cultură Naţională”, 2001.
– Tony Brill – ,,Legendele românilor, Editura Grai şi suflet – Cultura naţională, Bucureşti, 1994.
– Tudor Pamfile – ,,Mitologia română”, Editura ALL, Bucureşti, 1997.
– Tudor Pamfile -,,Sărbătorile la români”, Editura Saeculum I.O., Bucureşti 1997.
– Vieţile Sfinţilor, Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor 1998.
– Surse web: