„Biserica este spitalul sufletului”
(Sfântul Ioan Gură de Aur)
A intrat în tradiția Bisericii Ortodoxe Române de a reconstitui părți ale trecutului nostru prin monografiile unor lăcașuri de cult. Prin astfel de lucrări facem cunoștință cu oameni din epocile dinaintea noastră, cu viziunea și preocupările lor, aflând informații despre localitățile care au fost însuflețite de apariția unei noi biserici, în jurul căreia gravita întreaga comunitate. Descoperim oameni cu un profil spiritual aparte, care și-au dedicat viața lor pentru a zidi o „Casă a Domnului”, înțelegând că au datoria să lase ceva în urma lor, iar trecerea timpului a confirmat importanța jertfei lor de ctitori, așa cum ne arată noua carte despre o biserică neogotică de la Mălăiești, de curând consolidată.
Prin urmare, în acest an, 2024, a apărut o frumoasă Carte Album despre Biserica din Mălăiești tipărită cu sprijinul Consiliului Județean și al Centrului Cultural Județean Vaslui. Apare cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte IGNATIE, Episcopul Hușilor. Are 180 de pagini cu numeroase fotografii color, unele inedite. Cartea relevă cu pertinență rolul Bisericii în viața comunității, de recuperare a trecutului și proiectare a viitorului, dovedindu-se încă o dată că această instituție nu poate fi decuplată de la promovarea valorilor identităţii, credinţei, culturii și limbii, într-o vreme de criză economică, socială, dar mai ales morală, când lumea se schimbă și nu neapărat în bine.
Biserica satului Mălăiești cu hramul „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din comuna Vutcani, este unicat în zona Moldovei și uimește, orice grup de pelerini care dorește să vadă monumentele istorice din zona noastră. Lăcașul de cult se remarcă prin proporțiile ieșite din comun, dar mai ales prin stilul neogotic, care în județul Vaslui se mai întâlnește doar la Mănăstirea Florești din colinele Tutovei.
În 1895, boierul Constantin Corbu, Comandor al României și cavaler al mai multor ordine, alături de soția sa, Aglaie Corbu, născutã Botez, sfințeau o minunatã biserică în satul Mălăiești, cum nu se mai vãzuse vreodatã pe aceste meleaguri. Folosind meșteri vienezi, care au adus cu ei specificul bisericilor din Austria, cu arcade și turnulețe în stil neogotic, boierul Corbu a dat comunei Vutcani și, peste ani, județului Vaslui o bijuterie arhitectonică. Biserica din zid prin arhitectura sa neogotică transmite spiritul occidental, care venea ca un val al modernității, în umbra romantismului aflat în căutarea de modele din trecutul medieval, servind ideii de renaștere națională în Europa. În această categorie se înscrie castelul lui George Sturdza de la Miclăușeni, biserica mănăstirii Florești și, desigur, biserica de la Mălăești, zidită între anii 1884-1895, cu meșteri aduși de la Cernăuți. Ca o moștenire a romantismului se disting cele trei steme ale județelor Fălciu, Tutova și Vaslui, pictate pe interiorul cafasului, legate de familiile Corbu și Botez, care au ctitorit în zonă biserici, spitale și școli, dovedind prin acțiunile filantropice calitatea de făuritori ai spiritului modernității.
Biserica a fost grav avariată la cutremurul din 10 noiembrie 1940 și ar fi fost iremediabil pierdută, dacă nu s-ar fi păstrat o fotografie veche, pe baza căreia bisericii i-a fost redată înfățișarea originară la inițiativa doamnei arhitect Alexandra Chiliman-Juvara, rudă cu Aglaie Corbu, al cărei chip este pe tabloul votiv. La acest demers se adaugă și strădania doamnei Maria Popa, cercetătoare avizată a monumentelor istorice din județul Vaslui. Cele două autoare au realizat o carte frumoasă la 140 de ani de la punerea pietrei de temelie a bisericii neogotice de la Mălăiești.
Cartea are șapte secțiuni și se deschide cu un Cuvânt înainte a lui Lucian –Valeriu Lefter, editorul volumului. În continuare, Maria Popa în istoria localității și a bisericii ne prezintă reperele generale ale satului Mălăiești, situat pe pârâul cu același nume din Bazinul Elanului, afluent al râului Prut, aflat în partea sudică a Podișului Central Moldovenesc. Denumirea satului provine, probabil, de la numele primului locuitor numit „Mălai” de la care și-a luat apoi numele moșia și pârâul. Prima atestare documentară a localității datează din prima jumătate a secolului al XVII-lea, într-un act de danie din anii 1611-1612 ( p. 7).
Constantin Corbu (1833-1895), ctitorul bisericii, era avocat din Iași, participant la Războiul de Independență a României din anii 1877-1878, decorat cu Ordinul Coroana României în grad de Comandor și Cavaler al mai multor ordine, devine mare proprietar de moșii în zona Mălăiești și Bogdănești din județul Fălciu, dar și în județele Tutova, Bacău, Vaslui, Galați. Era originar din satul Focșasca (comuna Tăcuta), județul Vaslui, familia sa fiind de sorginte răzeșească, ridicată la rangul de boier de domnitorul Ioniță Sandu Sturdza pe la 1826. Stăpânit de sentimente civice, patriotice și religioase și-a donat averea în scopuri caritabile, construind biserici, școli și spitale (p. 47) .
Este demn de amintit că tot boierul din Mălăești este cel care l-a descoperit pe celebrul medic Grigore T. Popa, un vasluian născut în satul Șurănești (astăzi, Emil Racoviță din comuna Dănești, județul Vaslui) al cãrui nume îl poartă Universitatea de Medicinã și Farmacie Iași, înființată acum 145 de ani. Boierul Corbu i-a plătit acestuia studiile la Viena, timp de șase ani, dovedindu-se un vizionar al timpului sãu. Acest boier a susținut financiar și refacerea orașului Huși în urma incendiului din 1873. După cumpărarea moșiei Mălăiești la 1876, a demolat vechea curte boierească din partea de vest a satului și a ridicat una nouă cu „două rânduri de case” în partea de sud-est , care va deveni centrul localității. Ca urmare a implicării sale în problemele comunității, a fost ales primar al comunei Mălăiești între anii 1887-1892. În anii 1884 -1895, cu sprijinul său s-a construit această frumoasă biserică, care a fost sfințită, probabil, la 21 mai 1895, de ziua hramului: „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, de către Episcopul Hușilor de atunci, Silvestru Bălănescu (p. 49) .
Biserica a fost „ruinată de cutremurul” din 10 noiembrie 1940, potrivit răspunsului dat de preotul Leon Istrati circularei din 15 ianuarie 1941 a Episcopului Grigorie Leu trimisă preoților din Eparhia Hușilor privind starea bisericilor afectate de cutremur, când s-a prăbușit turnul–clopotniță din pronaos și o parte din pereți, distrugându-se pictura interioară ,, în cea mai mare parte”. Reparată radical de parohia Mălăiești prin strădania preotului paroh Leon Istrati, cu mijloace locale, biserica a suferit unele modificări. S-a refăcut, în plin război mondial, fapt remarcat de chiriarhul locului, Grigorie Leu, cu prilejul vizitei din 14 mai 1945.
Lăcașul de cult a suferit mai multe reparații și sfințiri în timpul regimului comunist, în anii 1949 și 1968. După cutremurul din mai 1990, dar și a celor anterioare, din 1977 și 1986, biserica, grav avariată, fiind la un pas să se dărâme, a fost reparată provizoriu, cu posibilitățile locale, în vederea desfășurării serviciului religios, ceea ce a permis sfințirea ei la 1 iulie 1997 de către P. S. Episcop Ioachim al Hușilor, la un an după reactivarea Eparhiei. Declarată monument istoric, aflat într-o stare avansată de degradare, cu fracturi mari la pereți, la decorul neogotic al fațadelor, cu exfolieri ale tencuielilor și ale picturii interioare, la inițiativa lui Alexandra Chiliman–Juvara, președinta Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice din Moldova, s-a trecut la restaurarea acestui monument conform imaginii păstrate dinaintea cutremurului devastator din 1940. Lucrările de consolidare și restaurare s-au desfășurat timp de zece ani ( 2006-2016) și au fost finanțate de Ministerul Culturii și Cultelor, lăcașul fiind sfințit, duminică, 22 mai 2016, de către episcopul Hușilor, Corneliu Bârlădeanu, însoțit de un sobor de 20 de preoți și un număr mare de credincioși (p. 55).
Biserica de la Mălăești este „extraordinar de frumoasă și îmi doresc sã o introduc în circuitul turistic, cât mai repede. Ca primar, ca om al comunei Vutcani, sunt mândră că avem o asemenea bijuterie arhitectonică, redată, iată, publicului larg”, spunea la resfințire, în 2016, primarul comunei, Silviana Bahrim. Este o ctitorie boierească de curte, care ilustrează evoluția arhitecturii ecleziastice din secolul al XIX-lea din Eparhia Hușilor : amestec de tradiție bizantină și inovație cu elemente neogotice. Lăcașul construit „în stil gotic de o rară frumusețe”, a fost înzestrat de ctitori cu bunuri de artă plastică și decorativă executate cu minuțiozitate și acuratețe în ateliere românești și europene, în care abundă simboluri bizantine și catolice, ce reflectă evlavia, posibilitățile materiale, gradul de cultură și dăruire ale acestora ( p. 62).
Amintim că în arhiva parohiei Mălăiești se află cărți religioase care au fost tipărite în secolele XIX-XX, unele donate de familia Corbu, cu însemnări ale ctitorilor și slujitorilor bisericii. Sunt prezente și portretele votive ale ctitorilor, în rame de lemn, aurite, în medalion, ale lui Constantiin Corbu și ale Aglaiei Corbu. La acestea se adugă și două tablouri ale familiei regale a României, ale regelui Carol I ( 1839-11914) și ale reginei Elisabeta ( 1843-1916), aflate acum în colecția „Muzeului Ștefan cel Mare” din Vaslui .
Biserica a fost construitã cu meșteri austrieci , iar tot ce este în interior – strane, catapeteasmã, cafasul, scaunul arhieresc, soba, pânã și pietrele – toate au fost aduse din Imperiul Austro-Ungar, majoritatea din capitala imperiului. Boierul a murit în 1894, lãsând un testament, originalul fiind la Episcopia Hușilor. Se prevedea ca acel conac în care locuise, la Mălăiești, sã fie destinat unui spital. Ceea ce s-a și întâmplat, pentru că astãzi acolo este un centru pentru oameni cu probleme grave de sănătate. Om bun la suflet, a lăsat tot prin testament ca, periodic, sã fie plătită o sumã de bani pentru întreținerea Spitalului „Elena Beldiman” din Bârlad și secției de chirurgie a Spitalului „Sf. Spiridon” din Iași.
Biserica din Mălăiești are o puternicã influență neogotică, fiind construită în plan plan triconc, cu abside rectangulare, cu proscomidiar și diaconicon. Se remarcă silueta turnului clopotniță de pe pronaos și a turnulețelor de pe contur. La subsolul lăcașului de cult se află necropola ctitorului, Constantin Corbu (1833-1895).
Așadar, cele două renumite familii boierești, Costache și Corbu, prin ctitoriile lor religioaase din Mălăiești, au contribuit, alături de întreaga comunitate, la perpetuarea spiritului religios creștin, pe plan local, în Eparhia Hușilor și la îmbogățirea patrimoniului cultural național, în calitate de ctitori de biserici, școli și spitale, contribuind astfel la propășirea României.
Astfel, în satul Mălăiești uitat de lume din comuna Vutcani, în care Mitropolitul Modovei Veniamin Costachi și-a petrecut primii ani de viață și unde timpul părea că stă pe loc, s-a restaurat cu migală o renumită biserică cu hramul „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, preot paroh fiind atunci Constantin Cristea. Aflată pe Lista monumentelor istorice, ctitoria filantropilor Constantin Corbu și Aglaia Corbu, născută Botez, primește astfel o nouă viață.
Omagierea vieții spirituale din satul Mălăiești, astăzi cu puțini enoriași, găsește localitatea hotărâtă să reziste timpului, să perpetueze tradiţiile şi valorile mai departe, în secolul XXI. De fapt, semnul acestei valori este ilustrat de folosirea unor documente, ilustrații de epocă, unele inedite, din arhiva bisericii și nu numai. Acest demers oferă un prilej de reflecţie, o posibilitate de cunoaştere a vieții spirituale, a comunității cu luminile şi umbrele sale, de desprindere a unor învăţăminte.
Cartea cinsteşte înaintaşii: preoții ca apostoli ai satului, cadrele didactice și oamenii gospodari, momentele festive reprezentând şi o angajare plină de responsabilitate pentru viitor.
Aşadar, să ne bucurăm de fiecare dată când apare o carte pe această temă, de suflet și spirit ortodox, întrucât ea este interesantă, incitantă, oportună, inedită şi onestă în mediul istoriografic local şi nu numai.
Cunoaştem strădania autorilor pentru apariţia lucrării şi o recomandăm călduros cititorilor, iar aceste momente de înălțare spirituală din cadrul comunității, să ne dea încredere într-un viitor mai bun, în pace și liniște pentru toți românii.
Prof. dr. Nicolae Ionescu