Strada era plină de moloz, cadavre și bomboane colorate. O bombă rătăcită căzuse fix pe cofetăria din fața atelierului de „croitorie specială pentru doamne”, distrus și el complet în bombardament. Suflul exploziei a spart vitrinele și a împrăștiat în jur, ca pe niște schije dulci și colorate, mii de acadele, praline, ori drajeuri.
„Era în zona Cotroceni. Când au început sirenele să sune, m-am speriat rău: în viața mea nu auzisem așa ceva, aveam 14 ani neîmpliniți”, a povestit pentru Digi24.ro Tinca Rotaru, una dintre supraviețuitoarele bombardamentului american asupra Bucureștiului din 4 aprilie 1944. În aceste zile se împlinesc 80 de ani de la marile bombardamente anglo-americane asupra Capitalei din perioada aprilie-mai 1944, în urma cărora peste 5.000 de bucureșteni și-au pierdut viața. În plus, paginile ziarelor din acea perioadă s-au umplut cu o nouă rubrică macabră: cea a persoanelor „dispărute în ziua bombardamentului”. „Aproape o zi și jumătate am fost moartă”, își amintește Tinca Rotaru. Pe 4 aprilie 1944, lucra la un atelier de croitorie din zona Cotroceni. În atelier se aflau patronul cu soția, împreună cu 10-15 fete tinere croitorese. În jurul orei 13:45, în București au început să sune sirenele de alarmă aeriană. „Eram cu niște fete cam de vârsta mea, vorbeam cu ele în timp ce luam apă de la cișmeaua din curte. Au început sirenele să urle, ne-am speriat. După alarmă, au și început să bombardeze”, spune Tinca.
Citește mai mult la: