IZVOR DE APA VIE. TRADITII SI OBICEIURI DE SFANTUL NICOLAE

0

6 decembrie 2018

Sf. Nicolae, pe langa numeroase griji si atributii pe care le are, incheie si ciclul celor trei zile de sarbatoare consacrate bubatului.

Sfantul Nicolae este, de sute de ani, unul dintre cei mai iubiti si mai cinstiti sfinti.

Ca protector indragit al copiilor, este primul

darnic sau justitiar, carora le aduce acestora cadouri odata cu sosirea iernii.

Sf. Nicolae,

Sfant-Nicoara, Sf. Ierarh Nicolae ofera

ajutor pentru vaduve,

pe alocuri si talharilor,

orfanilor si fetelor sarace la maritat. Este stapanul apelor si salveaza de la inec corabierii, apara soldatii pe timp de razboi, motiv pentru care este invocat in timpul luptelor; este cinstit atat pentru boli, cat si pentru lovituri, precum si, evident, pentru sprijin acordat in cele mai diverse situatii.

El nu a dorit sa ajunga arhiepiscop, nici sa-i fie recunoscute faptele bune si minunile infaptuite din timpul vietii, nici sa castige atata popularitate, devenind, pentru multi, Sfantul care pune daruri in ghetute! Oamenii il iubesc si i se inchina, il roaga sa le ocroteasca vietile si gospodariile. Si, pentru ca Sfantul ocupa un loc important in viata lor, mirenii fac praznice, ii canta colinde si spun povesti despre el, in care Sfantul ramane asa cum il stim cu totii: grabnic ajutator si facator de minuni.

Sfantul Ierarh Nicolae s-a nascut in jurul anului 280, nu se cunoaste data exacta, in orasul Patara Lichiei, din vestita provincie Licia a Asiei Mici, din partea asiatica a Turciei de azi. A trecut la cele trecut la cele vesnice in jurul anului 345, in localitatea Mira, astazi Kocademre, Turcia, in jurul anului 342.

Traditia crestina povesteste ca parintii sai erau foarte credinciosi, dar nu aveau copii. Intr-un tarziu, dupa multe rugaciuni, Dumnezeu le-a indeplinit dorinta si le-a dat un baiat, pe care l-au botezat Nicolae, nume care inseamna „invingatorul poporului”. Se mai spune ca la prima scalda, desi abia nascut, s-a ridicat in picioare in albie si a stat trei ore asa, ceea ce a fost interpretat ca un semn de viitoare sfintenie. Apoi a refuzat sa suga miercurea si vinerea inainte de a se incheia rugaciunile zilei. Acest obicei de a posti l-a pastrat toata viata. Se stie ca inca din copilarie, parintii sai l-au invatat cele de trebuinta unui crestin: sa se roage si sa caute sa faca milostenie si fapte bune. A invatat filosofie, teologie si sa talcuiasca Sfanta Scriptura, dupa cum obisnuiau crestinii din vremea sa. Petrecea mult timp cu calugarii si participa zilnic la slujbe. Pe masura ce crestea, se arata din ce in ce mai atras de studiul Sfintei Scripturi. Unchiul sau, caruia ii purta numele si despre care se spune ca era episcop ori staretul unei manastiri din apropiere, i-a indemnat pe parinti sa-l lase sa-i slujeasca Domnului. Parintii au fost de acord si Nicolae a intrat in viata monahala. Cand s-a facut mare, a fost sfintit preot de catre unchiul sau. Apoi parintii sai au murit in timpul unei epidemii de ciuma. Nicolae a folosit averea mostenita de la parinti ajutandu-i pe nevoiasi.

La scurta vreme dupa aceasta intamplare, Sfantul Nicolae a vrut sa viziteze Tara Sfanta. A plecat cu o corabie. I-a prins o furtuna puternica, dar Sfantul si ceilalti calatori s-au rugat si furtuna s-a potolit. Unul dintre marinari de pe catarg ar fi alunecat si a ramas fara suflare pe punte. De mila lui si pentru suferinta celorlalti marinari, care isi plangeau prietenul, Sfantul Nicolae s-a rugat si Domnul l-a inviat. De atunci se spune ca a devenit Sfantul Nicolae aparator al celor aflati in primejdii pe mare, caci de nenumarate ori a venit in ajutorul celor in primejdie sa se inece. La intoarcerea din Tara Sfanta, a vrut sa se retraga la manastire, dar un glas de sus i-a poruncit sa se intoarca intre oameni. Din smerenie, a parasit Patara, unde il iubeau toti pentru viata sa sfanta, si s-a dus sa traiasca, sarac si necunoscut, in cetatea Mira, localitate care se numeste astazi Demre, situata la 50 de kilometri de Patara.

Intr-o zi s-a dus la slujba si, ca de obicei, a intrat primul in biserica. Acolo astepta episcopul locului, instiintat de Domnul ca primul om care va intra in biserica este alesul Sau, pe care il cheama Nicolae. Tocmai murise arhiepiscopul si oamenii se rugau sa primeasca un nou parinte cu viata sfanta care sa-i pastoreasca. Plin de smerenie, Nicolae nu a vrut sa primeasca a fi numit arhiepiscop, dar se spune ca i S-a aratat Domnul Hristos cu Maica Sa si, intelegand ca aceasta e vointa lor, a acceptat. Ajuns arhiepiscop, Sfantul Nicolae se ingrijea si de sufletele, dar si de trupurile celor pe care ii pastorea. Stia ca, din cauza saraciei si a nevoilor, oamenii slabi pot sa pacatuiasca, punandu-si sufletele in primejdie.

Se spune ca intr-un oras traia un om foarte sarac, care avea trei fete cuminti si frumoase. Pentru ca nu mai avea ce sa le dea de mancare, nici zestre, ca sa le casatoreasca, s-a gandit sa le puna pe fete sa-si cistige painea. Aceasta insemna sa le vanda ca sclave sau sa ajunga prostituate. Dar Sfantul Nicolae, instiintat de Domnul, s-a dus intr-o noapte si a aruncat pe fereastra omului o punga cu bani. Mult s-a mai minunat omul si, cu banii primiti, a reusit sa-si casatoreasca fiica mai mare.

Sfantul Nicolae l-a mai ajutat de doua ori, pentru celelalte fete, tot pe furis. Dar a treia oara a fost prins de tatal fetelor, care statea la panda, noapte de noapte, pentru a afla cine este binefacatorul sau. Omul i-a cazut la picioare si i-a multumit cu lacrimi in ochi, dar Sfantul l-a indemnat sa nu mai spuna la nimeni. Totusi, povestea despre mila Sfantului s-a raspandit si locuitorii care primeau un ajutor neasteptat ii multumeau Arhiepiscopului Nicolae!

Se mai povesteste ca Sfantul ar aruncat punga cu bani pe fereastra si ea a nimerit intr-un ciorap pus la uscat langa foc. Altii spun ca ar fi fost o gheata. Se crede ca asa a aparut obiceiul de a pregati ghetele sau ciorapeii in ajunul sarbatorii Sfantului Nicolae, in speranta de a primi un dar de la Mosul care nu li se arata niciodata! Dar citi dintre cei mici uita sa-si lustruiasca ghetele in ajunul praznicului Sfantului Nicolae? In noaptea de 5 spre 6 decembrie se spune ca Mos Nicolae vine la geamuri si priveste la copiii care dorm si sunt cuminti. Dimineata ei gasesc in ghetute bomboane, prajituri, mere si nuci. Mai veche este insa traditia pedepsirii copiilor lenesi si neascultatori cu nuielusa de mar lasata in incaltarile lor. Crengutele se pun in apa, pentru a inflori pana la Nasterea Domnului, ocazie cu care se prognozeaza si rodul livezilor pentru anul viitor, dar si ca sfantul a mijlocit pentru iertarea celui caruia i-a dat crenguta flori albe. Tot cu aceste crengute de mar inflorite se face si vestita sorcova cu care copiii pornesc la colindat. Ziua de 6 decembrie incheie astfel ciclul de sarbatori si practici magice, dedicate in special lupilor si spiritelor mortilor-strigoi, inceput la mijlocul lunii Noiembrie (Filipii de Toamna, Filipul cel Schiop, Vovidenia, Lasatul Secului de Craciun, Noaptea Strigoilor si Suntandrei) si incheiat la inceputul lunii decembrie (Zilele Bubatului, Varvara, Mos Andrei), specific unui stravechi inceput de an autohton, Anul Nou dacic. In unele zone, fetele de maritat se aduna in ajunul sarbatorii de Mos Nicolae la casa uneia dintre fete si fac placinte, iar pe la 9 seara flacaii se prezinta la casa fetelor de maritat unde se continua petrecerea inceputa de Sf. Andrei la „pazitul usturoiului”.

Puterile destul de mari ale mosului, dupa Sf. Dumitru, inca un tanar cavaler, alaturi de Sf. Gheorghe, Sf. Toader, Sf. Andrei si Sf. Ion, Sf. Nicolae este, poate, primul sfant batran, asociat anului inaintat in varsta ce ofera numeroase indicii asupra naturii cosmice a divinitatii: patron al iernii, gardian al soarelui in jumatatea septentrionala a anului, este un sadea Gerila, care aduce zapada si gheata la inceput de iarna, cand isi scutura Sf. Neculai barba lui cea alba, aluzie la prima zapada care cade la inceputul iernii, el pazeste Soarele care incearca sa se strecoare pe langa el spre taramurile de miazanoapte pentru a lasa lumea fara lumina si caldura, este iscoada lui Dumnezeu pe langa Drac.

In noptile marilor sarbatori, cand se deschide cerul pentru o clipa, oamenii pot sa-l vada stand la Masa Imparateasca in dreapta lui Dumnezeu. Tot in popor se spune ca Sfantul Ion isi face aparitia pe un cal negru, pentru a intoarce iarna.

Bisericile ridicate in cinstea lui pretutindeni in Europa si povestile despre minunile numeroase facute de el sunt o dovada vie a ajutorului pe care Sfantul Nicolae l-a dat celor sarmani si celor aflati in primejdie, dar si a dragostei si evlaviei pe care i-o poarta crestinii de pretutindeni.

Peste 811.000 de romani isi sarbatoresc onomastica de Sfantul Nicolae. Din totalul persoanelor care poarta aceste nume, aproape 540.000 sunt barbati (Nicolae, Neculai, Nicusor, Niculae, Nicu, Nicula, Nicoara) iar aproximativ 280.000 sunt femei Nicoleta, Niculina, Neculita, Nicolina, Nicola. Dintre aceste prenume, cel mai raspandit este Nicolae/ Nicolaie, apartinand unui numar de 353.415 barbati, urmat de Nicoleta, prenumele a 191.030 de femei.

La multi ani tuturor celor ce poarta numele de Nicolae si derivatelor!

Dan Horgan

Sursa: http://www.monitoruldevaslui.ro/2018/12/izvor-de-apa-vie-traditii-si-obiceiuri-de-sfantul-nicolae.html

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.