Nicio zi fără nea Mitică!

0

Ei, d-apoi dragii moșului, reluăm seria înfierbântată a revistelor noastre și ale presei, care odinioară ‘nerva multă lume și fericea pe unii, vorbind astăzi, 23, și septembăr, și 2018, și era noastră, despre ceea ce e mai important pentru Vaslui: despre nea Mitică, șeful de la județ și al pesedeilor greilor.
Deci, nea Mitică, vreau să vă zic, că nu mai pot cu el, e și în visurile mele. Unde te duci și unde dai e nea Mitică, e la televizor, e în ziare, e la Palat, a ieșit din Palat, e la manifestări, e la București, e la CExN, e iar la televizor.

Nea Mitică a prevăzut neașteptatul, da’ a ținut în el

Acuma, ieri, de exemplu, a fost la CExN, de la pesedei, Comitetul Executiv Național, ca să o execute ori ba pe Firea cea rea, care a zis de nașpa despre Dragnea. Și acolo au fost toți pesedeii cei mari din țară, cu burțile și gușile lor, da’ cine credeți că s-a evidențiat? Tot nea Mitică! Nici nu se terminase întruneala, că iese nea Mitică cu o declarație de șoc și comoție cerebrală. Zice: „La CExN s-a întâmplat ceea ce am prevăzut, a fost o dezbatere cu multe aspecte neașteptate…”. Cum?! Deci, nea Mitică, ca profet în țara și partidul lui, a prevăzut că o să fie ceva neașteptat… Nu, că eu chiar pot să înțeleg asta. Pot! Chiar pot! Pe cuvânt! Așa mi se întâmplă și mie când vreau să vorbesc pe un subiect anume cu nea Mitică. Înainte de asta prevăd toată discuția, în general: prevăd că habar nu am despre ce o să ajungă să vorbească…
Expresia asta a lui nea Mitică e epocală, trebuie reținută și băgată în filosofeala politică românească a ultimelor decenii, undeva după „Iarna nu-i ca vara!”, că adică cel mai de așteptat lucru este… neprevăzutul. Ce vorbești, dom′le? Shopenhauer, Kant, ăștia, ce a făcut?! Mai nimica! Aicea e gândirea!…
Și nea Mitică a mai zis una tot atuncia, că Dragnea ar face bine să nu cedeze tentației de a-i da afară pe rebelii din PSD, pentru că „marea artă este să îi ții înăuntru și să îi conduci”. Mare artist, nea Mitică!

Totuşi tu ghici-vei chipu-i

Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.

Dar înainte de CexN-ul de vă zâsăși, dinspre nea Mitică veneau niște vești foarte contradictorii, după ce îl scăparăm iară vedeată la Capitală. Că ba că ar fi cu Dragnea, ba că ar fi mai puțin, ba că ar putea fi deloc spre total și definitiv, da′ rămâne cu democrația și convingerile (sic!). Pentru că ce a făcut nea Mitică din barba lui creață zilele astea cu presa cu ocazia țanțavaiului din Pesedeu a fost, ca de obicei, jocuri.
După susținerea pe care i-a arătat-o lui Dragnea la nevoie, nea Mitică nu numa’ că și-a trimis fiul, pe Tudorel, ca secretar de stat în ministerul Anei Birchall, da’ și a obținut promisiunea ca fosta nevastă, senatorul Gabriela Crețu, să fie trecută pe loc eligibil la europarlamentare. Sudura între cei doi e trecută prin foc și definitivă.
Dar, între timp, nea Mitică a devenit o trompețică după care se ia sau nu partidul și opiniunea publică în marșul său. Vrea Dragnea din nou modificare de legi ale justiției? Primul iese nea Mitică și bagă acorduri înalte din trombon prin ziare și televizoare: modificăm radical, justiția nu poate fi independentă, actele ei trebuie să fie! În timpul ăsta, Dragnea din birou îl urmărește pe nea Mitică cu defilarea din stradă: cine se ia după el și cine dă în lături sau îndărăt și știe în felul ăsta cum stă …V-ați prins?
Nea Mitică și-a luat și i s-a atribuit un rol de radical al partidului, spunând ceea ce conducerea „moderată” nu poate spune. „Iese la înaintare” în presa centrală cu mesajele cele mai vehemente și a început să fie căutat de presă, bineînțeles, pentru că oferă… senzații tari. În strategia celor din conducerea PSD trebuie să fie ideal: un lider local fără funcție importantă la nivel central, de care nu poate atârna responsabilitatea partidului, de la Vaslui (destul de important!), situat exact la mijloc între credibilitate și ridicol, iar balanța o înclină ei ulterior… Ideal!
Mie însă de fiecare dată când pleacă nea Mitică sau alți șefi din Vaslui îmi zburdă printre striații un gând nebunesc: cum ar fi dacă am muta județul măcar puțin, ca să nu ne mai găsească…?

E bine rău de tot!

Da’ înainte a mai fost una de vreau să vă povestesc. L-am văzut pe Dumitru Buzatu, căruia eu și liberalii îi zicem „nea Mitică” de-a dracu, iar pesediștii lui îi zic de formă, la Aneta 3, la tembelizor. Și zicea de unele și de altele, după obicei… Era după băuta aia mare în care vorbise tot la televizor despre ceva, că nimeni nu mai știe, și primul el, de ne făcu de râs în tot satul care este țara noastră, și probabil după alte băute intermediare, pe principiu cuiului. Și acu’ zicea nea Mitică lucid, coerent și consecvent cu el însuși, și de alea politice, și de alea administrative, și le lega, că cică la Vaslui la noi e bine rău de tot, că are proiecte și programe, și e de abia la început …De acu-i frumos! Apa curge, gazul fâsâie, iar rahul nu stagnează nici el, ci se mișcă pe verticală pe sub pământ, potrivit proiectului.

Cucu și cu cutremurul

Mie îmi place cum se scrie la presă despre exercițiile și aplicațiile pomperilor, salvărilor și ce o mai fi. Bine că nu mai avem armată, că intram și în război de unii singuri… Cum se scrie? Păi, pe bază de cucuri care să te facă să tremuri. „Incendiu la Hotel Racova!” Bang! De fapt, era un exercițiu: niște pomperi se cocoață pe scări și pe geamuri cu furtune… Și nu e că ziaristului i se pare așa o mare șmecherie să scrie ca și cum ar fi fost în realitate, dar cum stă el acolo și își rupe gâtul zgâindu-se la exercițiu, din când în când îl ia câte un gând: Cum dracu scot eu o știre din rahatul ăsta?! Și ar vrea să scrie ceva nou, poate chiar să inoveze jurnalismul, aspiră, da’ n-are cum! Totul îi este potrivnic! Așa că vine în redacție, se trântește pe scaun și scrie în scârbă titlu: „Incendiu la Hotel Racova!” și apoi c-o fi, c-o păți… Și iar se gândește: N-am putut să fac nimic! Poate data viitoare…
Dar când scrii titlu ca la Vremea nouă vineri, „BLOC AFECTAT DE CUTREMUR ÎN MUNICIPIUL VASLUI”, parcă e prea mult. Eu am vrut să mă sperii când am citit, cum o fi fost și intenția ziarului, da’ mi-am dat seama imediat că e tardiv și aiurea și chiar am fost puțin dezamăgit și frustrat, din două motive. În primul rând, ăsta nu ar fi fost un cutremur serios, dacă trece așa, neobservat de aproape toată lumea. Și apoi cum a selectat un singur bloc?! Pe ce bază?! Un cutremur serios nu s-ar fi comportat așa!

ISU a dat de Pecheanu!

„ISU SE PUNE RĂU CU DIVINITATEA ȘI L-A MÂNIAT ȘI PE PECHEANU!”. Am citit asta duminică dimineață în Vremea nouă …Dracu m-o fi pus… Pe urmă n-am putut să mă mai duc la biserică. Mi s-a părut că nu mai are niciun rost… M-am dus direct să-l caut pe Pecheanu. Am zis că de acu’ lucrez la un alt nivel, ca Vremea nouă.
Ce înțelegem noi de aicia?! Păi, că cu divinitatea, ca cu divinitatea, că de câteva mii de ani ne-am obișnuit de acu′… Treacă-meargă, te rogi puțin, mai aprinzi o lumânare, mai dai o sută la popă… Se rezolvă! Da’ să-l mâniezi pe Pecheanu?!?! …Nu se face, dom’le! Nu se face, zău! S-a terminat!
Cine e Pecheanu, cel cu grad mai înalt decât Dumnezeu pentru Vremea nouă?! Primarul din Drânceni și contribuabil la ziar. Eu am înțeles vorba asta de mult: „dai un ban și stai în față”, dar întotdeauna am crezut că e o treabă doar între oameni… Că Dumnezeu nu are cum altfel decât că rămâne tot acolo. Dar nu…

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.